Cu parere de rau stadiile incipiente ale acestei boli pot fi complet asimptomatice. Drept cauze a avansarii proceselor maligne, in afara de debutul lent, pot servi si adresarea tardiva, examinarea incompleta, erori in diagnostic. Totusi, o pierdere importanta in greutate intr-o perioada mai mult sau mai putin scurta, o lipsa de pofta de mancare, un dezgust nemotivat fata de carne, o stare de oboseala intensa in orice perioada a zilei, diareea sau constipatia rebela la tratament, sange in sputa, in eliminarile vaginale, in urina - toate se pot asocia cu existenta unui cancer. In unele cazuri cancerul in stadiul incipient este posibil de diagnosticat ocazional, la un examen medical de rutina sau cu alta ocazie. Decurgerea ascunsa a bolii face adesea ca cancerul sa fie diagnosticat in stadii tardive, ceea ce determina posibilitati restranse de tratament si un pronostic rezervat.
Peste 11 milioane de oameni sunt diagnosticati in fiecare an cu diverse boli canceroase. Organizatia Mondiala a Sanatatii apreciaza ca cancerul cauzeaza peste 7 milioane de decese in fiecare an, adica 12,5% din numarul total de decese pe plan mondial. Potrivit datelor Institutului Oncologic din Republica Moldova, in structura generala a mortalitatii pentru anul 2007 tumorile maligne ocupa locul II (doi), dupa afectiunile cardiovasculare. Pe locul intai se situeaza cancerul pulmonar (11%), urmat de cancerul de piele (10,8%) si cancerul glandei mamare (10%) cazuri.
Acest bilant tragic persista in ciuda faptului ca o pondere inalta din totalul cazurilor de cancer ar putea fi prevenite prin aplicarea cunostintelor medicale. Masurile cele mai eficiente in profilaxia cancerului sunt renuntarea la fumat, asigurarea unei alimentatii sanatoase, practicarea sportului si evitarea expunerii la factorii cancerigeni. Se pune accent pe urmatorii agenti cancerigeni chimici (nitrati, nutriti, gudron, coloranti), fizici (radiatie, arsuri, traume cronice), biologici (paraziti si helminti, virusi, hormoni), precum si agenti psiho-sociali (stresul cronic). Un rol important il joaca si factorii alimentari (excesul de grasimi si proteine animale, carnea rosie, alcoolul, aportul caloric excesiv, alimentele condimentate, conservanti etc.).
Fumatul este cauza de deces care poate fi cel
mai usor prevenita. Fumatul afecteaza aproape orice organ din
corpul uman si este in legatura cu cel putin 10 tipuri de cancer
care reprezinta aproximativ 30% dintre decesele prin cancer. Lucrul
cel mai neplacut este faptul ca fac cancer pulmonar nu numai fumatorii
activi, ci si cei pasivi, atunci cand ei se afla in acelasi spatiu
(la serviciu sau acasa) si inhaleaza fumul de tigarete.
Tipurile de cancer si factorii specifici:
Cancerul de plamani, bronsic, laringe esofag, pancreas, rinichi sunt in relatii stranse cu fumatul.
Cancerul de piele: expunerea excesiva si neprotejata la razele solare.
Cancerul de san: riscul genetic (antecedente de cancer de san la mama, sora, bunica), modificarile hormonale de-a lungul vietii (menstruatia pana la 12 ani, nici o sarcina pana la 30 ani, lipsa lactatiei, menopauza), obezitatea, activitatea fizica redusa.
Cancerul de prostata: varsta avansata, dieta bogata in grasimi si in carne rosie, antecedentele familiale de cancer de prostata (la tata, frate), folosirea de suplimente cu calciu in cantitati mare.
Cancer colorectal: fumatul indelungat, dieta bogata in carne rosie, abuzul de alcool, antecedente familiale de cancer colorectal (cel putin la 3 membri ai unei familii), obezitatea, activitatea fizica redusa.
Cancerul endometrial: infectia cu virusul papiloma, infectiile cronice cu Chlamydia, administrarea indelungata a contraceptivelor orale, sarcini multiple, un istoric de cancer de col in familie, obezitatea.
E important sa nu ignoram procesele cronice din organism,
sa se trateze cat mai complet posibil starile precanceroase
ce ar putea trece in cancer. Sa nu ignoram aparitia petelor,
fisurilor, ulceratiilor.
Tratamentul cancerului:
1. Chirurgical indepartand in mod chirurgical
tumoarea. Uneori se intervine chirurgical doar cu scop de ameliorare
a starii terminale.
2. Radioterapia foloseste doze mari de radiatie
doar pentru doar pentru celulele canceroase si mult mai limitate
pentru tesuturile normale din jur. Deseori se foloseste in combinatie
cu celelalte metode de tratament.
3. Chimioterapia - foloseste medicamente care
pot distruge celulele canceroase prin impiedicarea cresterii
si reproducerii lor. Sunt adesea greu suportate de pacienti.
4. Imunoterapia are rol de a fortifica, repara
sistemul imun a organismului pentru a lupta impotriva celulelor
canceroase.
Cancerul poate fi prevenit prin control medical periodic, prin abordarea unui mod de viata sanatos cu reducerea factorilor de risc.
Irina Popov, medic de familie
IMSP Clinica Universitara de AMP
INAPOI
In 1912 biochimistul american Casimir Funk a identificat vitamina
B1. Pentru ca aceasta a redat bolnavilor forta si vitalitate,
Funk a numit-o amina vietii vitamina. V-am prezentat etimologia
cuvintului. Dar, totusi, ce sunt vitaminele?
Fundamentale pentru existenta, vitaminele sunt substante organice
necesare proceselor vitale, catalizatoarele ce provoaca si ajuta
la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul
hormonal, intarirea sistemului imun, asimilarea si digerarea alimentelor.
Distingem doua tipuri de vitamine: liposolubile solubile in
grasimi (A,D,E,K) si hidrosolubile, care se dizolva in apa (B1,
B2, B3, B5, B6, B9, B12, B15, C, P). Organismul are proprietatea
de a stoca vitamine liposolubile, deci de a-si face rezerve. Cele
hidrosolubile sunt eliminate rapid prin mictiune, de aceea aportul
de astfel de vitamine trebuie de reinnoit zilnic.
Intrucit alimentatia noastra trebuie sa fie echilibrata in toate
lunile anului, vom cauta sa folosim toate avantajele ce ni le
ofera un anotimp si sa minimalizam pe cit posibil dezavantajele,
care neluate in seama pot pune in pericol sanatatea noastra.
Primavara se face trecerea de la anotimpul cel mai friguros iarna,
la cel mai cald, vara. Organismul trece printr-o perioada de adaptare
la noile conditii de mediu, care sunt suportate uneori cu destula
deficultate. Iarna, mai ales in ultimele luni ale anotimpului
rece, alimentatia este mai saraca in continut vitaminic. Cerealele
pastrate un timp mai indelungat isi pierd o parte din vitamine
pe care le contin (grupa B), astfel incit si derivatele lor (piinea
si produsele de cereale), vor avea un continut mai scazut de vitamine.
Carnea ierbivorelor contine in acest anotimp de trei ori mai putine
vitamine decit in timpul verii. La fel laptele si produsele lactate
(vitamina A si D). Singurele surse de vitamine ramin varza murata,
cartofii, fructele oleaginoase. Iata de ce la inceputul primaverii
exista pericolul unei carente de vitamine si minerale hipovitaminoza.
Ea poate fi cauzata de o alimentatie dezechilibrata, dar si de
eliminarea excesiva prin transpiratii sau urina, de efort intens,
de sarcina, alaptare si altele.
Hipovitaminoza predispune la oboseala fizica si psihica, resimtita
de foarte multi sub forma asa numitei astenii de primavara.
Aceasta se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de efort fizic
si mai ales intelectual, cu scaderea totodata a rezistentei fata
de infectii.
In mediul rural aceasta perioada coincide cu inceputul lucrarilor
agricole de primavara. Organismul depune eforturi mai mari, astfel
incit lipsa unor factori nutritivi din alimentatie se face si
mai rapid resimtita. Iata de ce atentia noastra trebuie indreptata
in acest anotimp in deosebi in sensul acoperirii necesarului de
vitamine si elemente minerale.
De un pretios ajutor in realizarea acestui obiectiv sunt complexele
de vitamine si minerale pe care le gasim in farmacii. Mai tirziu,
legumele verzi care apar timpuriu:urzicile, spanacul, ceapa verde,
usturoiul si altele. Frunzele de patrunjel, folosite in stare
cruda, sunt bogate in vitamine. Dintre fructe, citricele (lamiile,
portocalele, grepurile) si merele,daca au fost pastrate bine pot
reprezenta sursa de vitamina C in prima perioada a primaverii.
Mai tirziu apar ciresele timpurii si capsunile.
In incheere va amintesc postulatul e mai usor a preveni, decit
a trata. Utilizati rational si la timp vitaminele pentru a preveni
imbolnavirea.
Lilia Lupu,
medic de familie
Tuberculoza este cea mai contagioasa boala de pe globul pamantesc. Oricine se poate imbolnavi de tuberculoza. Dar un bolnav de tuberculoza nu este un sacrificat, el se poate vindeca in conditiile in care urmeaza tratamentul corect. Tuberculoza este cea mai vindecabila boala infectioasa. In ultimii ani este in crestere numarul pacientilor diagnosticati cu tuberculoza in Moldova. Controlul tuberculozei este o prioritate nationala si mondiala, ce se reflectata in setul de masuri prevazut de Programul National de Control si Profilaxie al Tuberculozei al Republicii Moldova pentru 2006-2010. Acest program este elaborat in baza strategiei internationale de control al tuberculozei DOTS, o strategie recomandata de OMS pentru a spori controlul tuberculozei.
Ce provoaca tuberculoza?
Tuberculoza este o boala contagioasa produsa de un microb numit
bacilul Koch, dupa numele savantului care l-a descoperit. Acesti
microbi isi gasesc cele mai prielnice conditii de viata in plamani,
unde se inmultesc mai usor, dar boala poate sa apara si la alte
organe: rinichi, creier, oase, articulatii si chiar ochi. Se
estimeaza ca o treime din populatia planetei este infectata
cu bacilul tuberculozei, insa aproximativ 8,4 milioane de persoane
se imbolnavesc de tuberculoza in fiecare an si 2 milioane decedeaza.
Tuberculoza nu mai este considerata o boala a saraciei, oricine
putand contacta bacilul Koch. Cel mai frecvent fac tuberculoza
persoanele tinere. Categoriile de persoane cu risc crescut de
imbolnavire sunt copiii, varstnicii, cei cu boli, care scad
imunitatea organismului (cancer, HIV/SIDA etc.).
Cum se transmite tuberculoza?
Tuberculoza se transmite prin aer. Un bolnav de tuberculoza
raspandeste bacilii , cand tuseste, stranuta, vorbeste, iar
persoanele din jurul sau inspira aerul cu microbi pot sa se
infecteze. Se considera ca o persoana care are tuberculoza si
nu se trateaza poate infecta intr-un an aproximativ alte 10
persoane cu care contacteaza. Tuberculoza nu se transmite prin
mancare, prin folosirea acelorasi vase sau tacamuri, prin sarut
sau relatii sexuale, ci prin aerul inspirat. Fumatul nu cauzeaza
tuberculoza, dar cei care fumeaza au un risc de 4 ori mai mare
de a se imbolnavi.
Care sunt semnele tuberculozei?
Tuberculoza este o boala, care se instaleaza pe tacute, ea nu
doare, nu deranjeaza in mod particular pacientul si pot trece
saptamani sau chiar luni intregi pana cand se prezinta la medic.
Si tocmai in aceasta perioada bolnavii sunt cei mai contagiosi.
Tusea care persista mai mult de trei saptamani, lipsa poftei de
mancare, scaderea in greutate, oboseala, cresterea temperaturii
intre 37-37,5 grade sunt simptome care trebuie sa faca bolnavul
sa se adreseze la medicul de familie. Uneori poate aparea tusea
cu sange. Alteori boala se manifesta acut, cu tuse, febra mare
si junghiuri, care nu cedeaza la tratamentele obisnuite pentru
raceala. Omul zace la pat, nu are putere, respira foarte greu.
In aceste situatii este esentiala prezentarea urgenta la medic.
Cum sa stiu daca am tuberculoza?
Consultati medicul dumneavoastra de familie impreuna cu care
veti decide daca trebuie sa faceti proceduri adaugatoare de
diagnostic si sa consultati un specialist pneumoftiziolog. Dupa
examenul medical acesti specialisti va pot recomanda la nevoie
sa faceti astfel de investigatii ca: examenul microscopic al
sputei pentru prezenta bacililor Koch, radiografia cutiei toracice,
proba cutanata Mantoux si alte investigatii. Este foarte important
sa urmati aceste sfaturi pentru a afla cat mai devreme daca
aveti tuberculoza, caci tratamentul la timp sporeste sansele
dumneavoastra de vindecare. Netratata, tuberculoza nu se vindeca.
Ba mai mult, este mortala. Nu trebuie uitat ca pana la descoperirea
antibioticelor, diagnosticul de ftizie, cum era denumita in
trecut tuberculoza, era sinonim cu moartea. Cavitatile din plamani
se extind, bolnavul slabeste si cade la pat, iar in cele din
urma moare prin insuficienta respiratorie sau hemoptizie masiva
(hemoragie).
Nu trebuie sa va inspaimante diagnosticul de tuberculoza! Tratata,
tuberculoza este una dintre cele mai vindecabile boli infectioase.
Cu cat boala este depistata mai devreme, cu atat tratamentul
este mai eficient, iar pacientul este vindecat cu mai putine
sechele si microbii nu ajung sa fie transmisi mai departe. Cea
mai buna metoda de prevenire a tuberculozei este tratarea corecta
a persoanelor bolnave. Bacilul Koch este foarte sensibil la
lumina si de aceea aerisirea spatiilor in care ne petrecem timpul
este o metoda simpla, dar eficienta de prevenire a bolii.
Cum se trateaza tuberculoza?
Tuberculoza poate fi tratata! dar pentru aceasta este nevoie
de timp si rabdare. In nici un caz nu inventati un tratament
singuri. NU PIERDETI TIMPUL!
Tratamentul tuberculozei dureaza minimum 6 luni, este gratuit
si implica o schema cu mai multe feluri de medicamente. Este
recomandat ca tratamentul sa fie inceput la spital pe perioada
cand bolnavul este contagios. Pacientul este externat dupa 2-3
luni de tratament (faza intensiva), pana cand trebuie sa nu
se mai gaseasca bacili in sputa. Apoi urmeaza etapa de tratament
in conditii de ambulator (faza de continuare) 4-6 luni. Pacientii
se adreseaza la medicul pneumoftiziolog sau de familie pentru
a ridica tratamentul antituberculos sub stricta supraveghere.
Este foarte important ca tratamentul sa fie efectuat sub directa
observare a lucratorului medical! In nici un caz nu intrerupeti
tratamentul si respectati toate indicatiile medicului! Tratamentul
incorect sau abandonarea lui poate duce la dezvoltarea unei
forme de tuberculoza mai grava, care poate deveni incurabila
sau duce la deces. Bolnavul de tuberculoza, care respecta cu
strictete tratamentul se vindeca si redevine un om normal, reintegrat
social.
Dat fiind faptul ca tratamentul tuberculozei este de durata
lunga nu uitati ca acesti oameni au nevoie de sustinerea familiei,
prietenilor, colegilor, membrilor comunitatii pentru a depasi
dificultatile in aceasta perioada. Tuberculoza nu este o sentinta
pentru a izola pentru totdeauna acesti oameni, dar o boala care
poate fi tratata.
Cum sa prevenim tuberculoza?
Intr-un fel sau altul fiecare dintre noi se intalneste inevitabil
in timpul vietii cu tuberculoza. Fiecare organism reactioneaza
insa la acest fapt in mod diferit. Unii se imbolnavesc, altii
se opun activ infectiei, iar o a treia categorie nici macar nu
observa agresorul. Totul depinde de rezervele interne, de sistemul
imunitar, de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii.
Un mod de viata sanatos poate sa va protejeze de imbolnavire.
Vaccinarea prin vaccin BCG, o alimentatie rationala, echilibrata,
bogata in vitamine, evitarea fumatului, abuzului de alcool, droguri,
respectarea igienei sunt determinante in prevenirea bolii. Boala
poate fi prevenita daca evitam sa ne aflam in incaperi aglomerate,
prost ventilate. Cand tusiti acoperiti gura si nasul cu o batista
sau servetel de hartie, recomandati si altora sa faca acest lucru.
Nu permiteti nimanui sa va tuseasca in fata. Atunci cand o ruda
sau persoana apropiata prezinta semnele de boala organizati izolarea
acestuia intr-o odaie separata, bine ventilata si sfatuiti-l sa
consulte cat mai curand medicul de familie.
Nu uitati tuberculoza poate fi tratata si tratamentul este gratuit
in Moldova!
Stiati ca:
Tuberculoza a fost depistata si la mumiile egiptene. Ftizia
a fost considerata intotdeauna o boala grava, de cele mai multe
ori cauza de deces.
In trecut, lupta cu boala se ducea cu odihna, hrana buna, cura
sanatoriala. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat
radical evolutia bolii, care a devenit o simpla boala infectioasa
vindecabila. Din pacate, mentalitatea ca este o boala rusinoasa
si teama de fosta boala fatala s-au pastrat si astazi.
Boghean Mariana, medic de familie rezident
Ludmila Balteanu, medic de familie
RASPUSURI LA CELE MAI FRECVENTE INTREBARI DESPRE GRIPA AVIARA
Ce este gripa aviara?
Gripa aviara (Avian influenza), o boala infectioasa a pasarilor
cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal, a fost descoperita
in Italia, in jurul anului 1900, de atunci raspandindu-se in intreaga
lume. Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu
gripa aviara. Pasarile migratoare (in special ratele salbatice)
sunt considerate principala sursa de gripa aviara, acestea fiind
si cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, in schimb,
inclusiv gainile si curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile
de gripa letale.
Se pot infecta oamenii de virusul gripei
aviare?
Combinatia H5N1, cea care a permis trecerea de la pasari la om,
se modifica rapid si prezinta tendinta de a dobandi gene de la
virusi, infectand si alte specii de animale. Abilitatea sa de
a cauza boala acuta la oameni a fost confirmata, dar nu s-au demonstrat
cazuri de transmitere de la om la om, dar acest lucru se poate
intimpla daca se incruciseaza cu gripa umana. Vaccinarea antigripala
nu protejeaza de gripa aviara, insa este foarte utila fiindca
previne tocmai aceasta infectare concomitenta cu cei doii virusi,
uman si aviar. La om, numai virusul H5N1 provoaca boala. Dupa
modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara,
in medie, de trei patru ori intr-un secol. Oricum incidenta epidemiilor
de gripa este imprevizibila.
Cum se poate transmite virusul?
Transmiterea bolii se face prin aer si prin excrementele pasarilor
(de la un animal bolnav la altul), in primul rand, apoi prin alimente
contaminate, apa, echipamente si imbracaminte; nu au fost inregistrate
pana acum cazuri de infectare prin mancare gatita din carne de
pasare precum si de la un om bolnav la altul.
Care sunt semnele clinice a bolii?
Tabloul clinic al infectiilor gripale aviare este foarte variat,
dependent de tipul de virus, specia de pasari, variind de la forme
usoare asemanatoare gripei umane pina la forme complicate cu pneumonii,
meningite ti alte stari ce provoaca efecte catastrofale. Uneori
gripa pasarilor evolueaza numai cu manifestari respiratorii sau
digestive si chiar asimptomatic. De obicei incepe brutal, cu simptome
de febra ridicata (pina la 39 de grade Celsius), frisoane, dureri
de cap, musculare si de git, slabiciune puternica si nas infundat,
dureri puternice de cap, vome, singeriri nazale, dureri in burta,
dereglari utoare de constiinta. O alta trasatura specifica a bolii
este faptul ca si dupa ce simptomele bolii au trecut, tusea si
slabiciunea persista inca doua saptamini. Cea mai serioasa complicatie
este pneumonia, care de fapt si este cauza mortii.
Care sunt masurile de profilaxie?
Impotriva lui H5N1 nu exista deocamdata decat un vaccin aflat
in stadiu experimental. Chiar daca acesta se va dovedi eficient,
cantitatile necesare in cazul unei epidemii globale ar depasi
cu mult capacitatea mondiala de productie. De aceea, se considera
ca protectia pasarilor si a oamenilor fata de gripa aviara trebuie
realizata preponderent prin masuri de protectie generala, nespecifica.
In transmiterea la distanta a acestor virusuri un rol important
revine pasarilor salbatice migratoare, care nu trebuie sa vina
in contact cu pasarile domestice si nici cu furajele si apa destinata
acestora. Este mai ales important ca pasarile domestice sa fie
crescute in spatii inchise, in care nu au acces pasarile salbatice.
Transmiterea virusurilor gripale pe alte cai si mai ales prin
ou, desi pare posibila, nu a fost inca constatata in conditii
naturale. Tratamentul termic al carnii si oualor exclude posibilitatea
infectarii omului pe aceasta cale, iar spalarea cu apa calda si
sapun a mainilor si in general a suprafetelor contaminate, ca
si utilizarea de antiseptice si dezinfectante uzuale, asigura
distrugerea virusului gripal in decurs de cateva minute.
Care sunt masurile de protectie?
Evitati orice contact direct cu pasarile, inclusiv atingerea
celor aparent sanatoase, bolnave sau moarte.
Evitati locurile precum fermele si pietele de pasari, crescatoriile
de pasari si evitati sa atingeti suprafetele contaminate cu fecale
sau secretii de pasari.
Pastrati igiena corporala, in special a mainilor, prin spalarea
repetata cu sapun si prin dezinfectarea cu alcool in caz de contact
cu excremente de pasari, porci.
Evitati sa mergeti desculti prin zone posibil a fi contaminate.
Evitati sa atingeti sau sa consumati carne cruda de pasare.
Asigurati-va ca ouale de pasare sunt spalate cu apa si sapun
inainte de a fi prelucrate in vederea consumului, nu consumati
oua crude.
Asigurati-va ca toate produsele din pasare (carne, oua) sunt
pregatite prin gatire la foc.
In cazul aparitiei unor simptome de gripa (febra, dificultati
in respiratie, dificultati in inghitire, tuse si debut brusc),
apelati la cea mai apropiata unitate medicala.
Care sunt medicamentele folosite?
Doar preparatele antiviralele vor fi in continuare folositoare
in profilaxia si tratamentul gripei aviare, fiind singura forma
de tratament de prima linie. Dar atit diagnosticarea cit si tratamentul
ramine la discretia lucratorilor medicali. E importanta doar adresarea
cit mai rapida la medic in caz de boala.
Irina Popov
Medic de familie
BOLI DIAREICE ACUTE INFECTIOASE
Bolile diareice acute infectioase (BDAI) constituie a doua cauza de morbiditate specifica dupa infectiile respiratoriii.
Diareea se defineste ca eliminarea a 3 sau mai multe scaune pe zi, cu un continut apos de peste 300 g (in pseudodiaree cantitatea lor nu depaseste 200 g) si aspect patologic (prezenta de mucus, puroi sau sange), insotite sau nu de manifestari clinice digestive sau extradigestive.
ETIOPATOGENIE
Din punct de vedere etiologic, BDAI pot fi produse de:
o bacterii
o virusi
o fungi
o paraziti
o etiologii mixte
Dupa mecanismul patogenetic, BDAI se clasifica in:
1. noninflamatorii si noninvazive
2. inflamatorii si invazive
3. penetrante ale mucoasei intestinale.
Diareile noninvazive
Sunt produse de toxinele microorganismelor. Sunt noninflamatorii
si afecteaza intestinul subtire proximal fiind denumite diarei
secretorii, deoarece produc diareie apoasa, voluminoasa, determinand
deshidratari severe.
Microorganismele nu penetreaza intestinul dar produc local enterotoxine
ce contribuie la scaderea absorbtiei de sodiu (Na) si cresterea
absorbtiei de clor (Cl).
Dupa astfel de mecanism actioneaza:
bacteriile: Vibrio cholerae, E. coli entero-toxigen (ETEC),
Stafilococcus aureus, Clostridium perfringens, Bacillus cereus,
Salmonella spp, Yersinia etc.
virusii: Rotavirusuri, Calicivirusuri, Coronavirusuri, Astrovirusuri,
Enterovirusuri, Virusul Norwalk.
parazitii, cu implicarea: Giardia lamblia, Cryptosporidium.
Diareile invazive
Sunt de natura inflamatorie, microorganismele si citotoxinele
lor producand in mucoasa intestinali modificari inflamatorii.
Este afectat, indeosebi, intestinul distal (ileonul distal si
colonul).
Enterotoxinele bacteriene mareste secretia intestinali de lichide
si electroliti, iar actiunea mediatorilor inflamatiei produc o
crestere a transudarii lichidelor in colon, cu scaderea absorbtiei,
iar acumularea de lichide la acest nivel, determina aparitia diareei.
Etiologia diareilor invazive este:
bacteriana: Shigella spp,E.coli entero-invaziv (EIEC), Salm.
enteridis, Campylobacter jejuni, Clostridium difficile ,Yersinia;
parazitara: Entamoeba hystolitica.
Infectiile enterale penetrante ale
mucoasei
Sunt produse de microorganisme capabile sa strabata mucoasa intestinala
intacta, multiplicandu-se in formatiunile limfatice si ale sistemului
reticuloendotelial.
In aceste tipuri de infectii, diareea poate lipsi, dar se pot
produce forme clinice severe, cu febra inalta si bacteriemie.
Etiologia cea mai frecventa este cea bacteriana: Salmonella typhi,
Yersinia enterocolitica, Campylobacter f?tus.
EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infectie este omul bolnav, reconvalescent, sau purtator
sanatos. Aspect important in activitatea actiunilor desfasurate
in focare umane sau extraumane - in infectiile intestinale, izvorul
primar fiind reprezentat de animale.
Calea de transmitere este indirecta, prin mecanism fecal-oral,
cu participarea mai multor verigi: apa, alimentele, maini murdare.
Receptivitatea fata de acest tip de infectii, este generala, influentata
de acidorezistenta agentului etiologic.
TABLOUL CLINIC
Semnele clinice ale BDAI pot fi grupate in:
Sindromul diareic: scaune moi, frecvente cu diferite aspecte
patologice.
Sindromul infectios: febra, frisoane, cefalee, mialgii generalizate,
slabiciune, stare generala alterata.
Sindrom dispeptic: greturi, varsaturi alimentare sau bilioase.
Sindrom abdominal: crampe abdominale, colici, dureri difuze
nesistematizate.
Sindrom de deshidratare acuta de diverse grade:
Gradul I (deshidratare usoara) - asociat cu sete moderata, turgor
cutanat usor diminuat, tahicardie;
Gradul II (deshidratarea medie) - se manifesta prin: sete intensa,
tahicardie importanta, puls slab, hipotensiune,
Gradul III (deshidratare severa) in cadrul careia se asociaza
tulburari cardio-vasculare (puls filiform, imperceptibil, hipotensiune
marcata, chiar colaps), oligoanuria sau anuria, precum si tulburari
de cunostinta (obnu- bilare, coma), oligurie;
Sindromul de gastro-enterita (diareea banala), consta in scaune
lichide frecvente, dureri abdominale difuze, greturi, varsaturi,
febra;
Sindromul holeriform apare ca o diaree apoasa, cu scaune lichide
profuze, de aspect tulbure albicios, ca apa de orez, afecaloide,
emise repetat. Semnele de deshidratare se instaleaza rapid si
sunt extrem de grave. Evolutia se face de obicei fara febra. Uneori
sunt prezente varsaturile si durerile abdominale.
Sindromul dizenteric e caracteriza prin scaune cu continut muco-pio-
sangvinolent, afecaloide, emise repetat, insotite de dureri abdominale
si tenesme rectale (chemari imperative), varsaturi, febra.
DIAGNOSTICUL
Se obtine prin corelarea datelor epidemiologice cu cele clinice
si paraclinice:
o hematologice (VSH, hemoleucograma)
o biochimice (creatinina serica crescuta, ionograma serica schimbata,
proteinograma etc)
o investigatii paraclinice complementare: rectosigmoidoscopie,
radio- scopie baritata gastrointestinala, colonoscopie etc.
o examenul microscopic al materiilor fecale cu izolarea prin culturi
a agentilor implicati
o metode de izolare prin culturi a bacteriilor, virusilor
o examen serologic cu determinarea anticorpilor specifici care
se bazeaza pe reactii antigen-anticorp (aglutinare cu seruri specifice,
precipitare in gel: RFC, IFID, RIA, ELISA).
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se face cu diareile de etiologie neinfectioasa:
diarei iatrogene (purgative, substante toxice);
diarei uremice (insuficienta renala cronica);
diarei alergice;
diarei asociate cu malabsorbtie;
tulburari functionale intestinale (falsa diaree a constipatului);
boli intestinale inflamatorii (rectocolita hemoragica, boala
Crohn, diverticuloza);
diarei tumorale (neoplasm tumoral sau rectal, polipoza intestinala);
diarei endocrine (hipertiroidism, diabet zaharat);
diarei neurologice (afectiuni encefalomedulare).
PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT
Tratamentul BDAI are urmatoarele obiective:
corectarea pierderilor hidro-electrolitice si acido-bazice,
pe cale orala sau intravenoasa;
suprimarea agentului etiologic infectios (indicatii selective);
tratament patogenetic: diminuarea pierderilor de secretii intestinale,
a hipermotilitatii, diminuarea resorbtiei toxinelor);
tratamentul simptomatic a semnelor clinice de alarma
regim dietetic, care sa evite instalarea secundara a malnutritiei.
Rehidratarea pe cale orala
Este fiziologic eficace, administrarea simultana a glucozei si
electrolitilor accelereaza resorbtia de apa si electroliti in
intestin.
Se administreaza solutie de Rehidron, care contine clorura de
sodiu 3,5 g, bicarbonat de sodiu-2,5 g, clorura de potasiu-1,5
g, glucoza-20 g, la un litru de apa (fiarta si racita sau ceai
de menta).
Initial, administrarea se face ad libitum, ulterior in functie
de pierderi.
Rehidratartea pe cale venoasa
Este indicata in cazurile severe, cu deshidratare (gradul II sau
III), cu soc hipovolemic, colaps, pacient inconstient.
REGIMUL ALIMENTAR
Realimentarea bolnavului cu diaree, se va face in functie de toleranta
sa digestiva.
A. In primele 24 h:
dieta va consta dintr-un regim hidric (ceaiuri neindulcite,
apa minerala sau plata, supe de zarzavat sarate normal, strecurate),
apoi supe de zarzavat pasate, pesmeti, biscuiti simpli, paiine
prajita, fidea, orez fiert, branza de vaci, telemea, cas).
Se vor evita: laptele dulce, cartofii, cruditatile, dulciurile
si grasimile.
B. Ulterior, daca evolutia clinica este favorabila (cu tendinta
de normalizare a scaunelor), regimul se poate diversifica, introducandu-se
treptat in alimentatie iaurtul, carnea fiarta, legume si fructe
fierte, unt, untdelemn, margarina, oua fierte.
TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
Consta din administrarea de:
Saruri de calciu - cu scopul diminuarii secretiei de lichide
in intestin;
Anticolinergice (loperamida) - nu sunt indicate in formele acute
ale diareilor invazive, deoarece favorizeaza retentia intestinala
a microorganismelor patogene;
Medicatii antiprostaglandinice (de tip acidului acetilsalicilic,
indometacinei), ce favorizeaza absorbtia lichidelor intestinale,
administrandu-se doar la adulti;
Medicatiile adsorbante (preparate de bismut, colestiramina),
ce fixeaza toxinele bacteriene, bacteriile, mucusul, proteinele
din puroi, insa interfereaza resorbtia intestinala a unor medicamente;
Smecta (diosmectita) ce normalizeaza tranzitul, fara a modifica
volumul scaunelor si fara a interfera peristaltismul intestinal;
Medicatii pentru refacerea florei intestinale normale, precum
suspensii de Lactobacillus, Bacillus subtilis (Enterol, Flonivin).
TRATAMENTUL ETIOLOGIC
In formele comune de BDAI sau in toxiinfectii alimentare (TIA),
nu se impune efectuarea unui tratament etiologic decat dupa indicatii
selective ce raman la discretia medicului.
Medicatia antibacteriana are ca scop de a:
scurta evolutia bolii si durata diareei;
reduce riscul diseminarii extraintestinale (Salmonella, Shigella);
limita contagiozitatea materiilor fecale (Vibrion holeric, Salmonella,
Shigella, E. Coli, Cl. difficile).
Durata medie a terapiei este de cca 5 zile, individualizata in
functie de agentul etiologic si forma clinica.
Orice BDAI trebuie initial, sa beneficieze de regim igieno-dietetic,
reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, iar din punct
de vedere etiologic, de administrarea de eubiotice intestinale
(ca tratament de prima intentie).
METODELE DE PREVENIRE
Sunt simple si la indemina oricui. Astfel, pentru pastrarea sanatatii
dumneavoastra:
- Consumati apa de baut provenita din surse sigure, sau imbuteliata;
- Spalati-va miinile cu apa si sapun cit mai des si obligatoriu
inainte de fiecare masa, precum si dupa fiecare folosire a toaletei;
- Spalati fructele si legumele inainte de a le consuma, sub jet
puternic de apa;
- Feriti alimentele de muste, gindaci, rozatoare si pastrati-le
la rece;
- Pastrati curatenia din jurul locuintelor, indepartati gunoiul
menajer;
- Scaldati-va numai in locuri special amenajate in acest scop
care sunt supuse controlului sanitar;
DIZENTERIA BACTERIANA
Dizenteria bacteriana este o infectie intestinala
acuta, specific umana, determinata de variate specii de Shigella.
Este localizata in colonul distal, sigmoid si rect, evolueaza
clinic cu scaune diareice - cu mucus, puroi si sange, dureri abdominale,
tenesme rectale si uneori cu stare toxica, febra, varsaturi.
ETIOLOGIE
Bacilii dizenterici apartin genului Shigella, familia Enterobacteriaceae.
Toate shigellele elibereaza endotoxine, responsabile de leziunile
intestinale si nervoase, numai Sh. Dysenteriae 1 produce o exotoxina
termolabila puternica.
EPIDEMIOLOGIE
Dizenteria bacilara este o infectie specific umana, raspandita
in toate zonele globului sub forma endemo-epidemica.
Este mai frecventa in sezonul cald (vara-toamna), odata cu intensificarea
conditiilor favorizante.
Sursa de infectie este constituita de bolnavi (cu forme tipice
si atipice) si de purtatorii de shigelle (reconvalescenti sau
sanatosi).
Transmiterea bolii este indirecta, complexa, prin mecanism fecal-oral,
contributia majora avand-o mana murdara, apa, alimentele, dar
si vectorii (mustele). Contextul favorabil de transmitere a bolii
este nivelul scazut de igiena personala si comportamentala.
Receptivitatea la infectie este generala, fiind mai mare la copiii
cu varsta intre 6 luni-10 ani, forme clinice severe aparand la
varstnici si malnutriti.
Contagiozitatea este mare in randul copiilor prescolari, rata
contagiozitatii putand ajunge pana la 40% pentru cei din anturajul
copiilor.
Dizenteria bacteriana face parte din grupul bolilor cu declarare
obligatorie.
TABLOUL CLINIC
Manifestarile bolii sunt extrem de variate, de la tabloul clinic
al unei enterocolite banale (forma comuna de boala), pana la tabloul
de dizenterie toxica (toxicoza) si colita hemoragica.
Incubatia este scurta, de la cateva ore (12-24), pana la cateva
zile (3-4zile).
Debutul este brusc, cu colici abdominale, evacuare rapida a continutului
intestinal, tenesme, febra, frisoane, mialgii. Destul de rar,
debutul este brutal, cu stare toxica, agitatie.
Dupa primele evacuari intestinale, urmeaza scaunele dizenterice
tipice, alcatuite din mucus, puroi si sange, cu miros fad si in
cantitate mica, cat continutul unei linguri, fiind lipsite de
continut fecaloid (sputa intestinala).
Manifestarile generale constau in febra (poate sa lipseasca sau
sa fie atenuata), frisoane, mialgii, cefalee, alterarea starii
generale. Deshidratarea, in grade variate, se manifesta prin:
sete vie, tegumente si mucoase uscate, facies palid, ochi incercanati,
astenie extrema; in cazurile severe (cu pierderi importante lichidiene)
se ajunge la insuficienta circulatorie, hemoconcentratie, oligoanurie,
prin insuficienta renala acuta.
La examenul obiectiv se constata un abdomen sensibil la palpare,
mai ales pe partile laterale, care se palpeaza ca si o coarda
colica.
Evolutia dizenteriei tratate corect, la un organism imunocompetent,
este spre vindecare.
Dizenteria netratata, are o evolutie lenta, cu posibile repetari
sau cu instalarea starii de purtator cronic de bacil dizenteric
(4 % din cazuri).
DIAGNOSTICUL POZITIV
Se bazeaza pe urmatoarele date:
epidemiologice: contact cu cazuri de BDAI, conditii de igiena
individuala
clinice: sindrom infectios prezent, tenesme, prezenta corzii
colice, scaune diareice cu mucus, puroi si sange, sindrom de
deshidratare de diferite grade.
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza izolarii si identificarii
bacililor dizenterici in coprocultura.
TRATAMENT
Tratamentul este complex si strict individualizat, dupa forma
clinica, varsta, in conditii de izolare la spital, in camere cu
grup sanitar propriu, aplicandu-se masuri de precautie enterala
si dezinfectie continua si terminala.
Tratamentul etiologic
Tratamentul antiinfectios se indica in orice forma clinica pentru:
scurtarea evolutiei bolii, prevenirea recaderilor si suprimarea
starii de purtator.
numarului de tulpini rezistente).
PROFILAXIE
Profilaxia se bazeaza pe masuri generale de igiena individuala
si colectiva.
TOXIINFECTIILE ALIMENTARE
Toxiinfectiile alimentare (TIA) sunt boli acute, aparute, sporadic sau epidemic, in urma consumului de alimente intens contaminate cu bacterii variate si/sau toxinele acestora; au manifestari clinice de gastroenterocolita acuta, cu debut brutal si fenomene toxice generale.
ETIOLOGIE
TIA sunt boli cu etiologie extrem de variata; teoretic, orice
microorganism putand produce o TIA, daca se multiplica suficient
intr-un aliment.
Dintre speciile bacteriene implicate cel mai frecvent mentionam:
Salmonella spp, Shigella, Bacillus cereus, Bacillus subtilis,
Clostridium botulinum, Clostridium perfringens, Proteus, E. Coli,
Pseudomonas aeruginosa, Stafilococcus aureus, Streptococcus (Str.)
fecalis, Str. fae- cium, Str. viridans sau Str. pyogenes, Vibrio
spp, Yersinia spp, Campylo- bacter etc.
Precizarea etiologiei se realizeaza, doar in 40 -; 60 % din cazuri.
In functie de etiologia bacteriana (cu exceptia botulismului,
care prezinta un tablou clinic aparte), TIA pot fi de mai multe
tipuri:
produse de bacterii prezente in cantitate mare in alimentul
consumat
(B. cereus, Ps. aeruginosa, Proteus, Str. fecalis), cand tabloul
clinic este dominat doar de componenta infectioasa;
produse de bacterii care contin endotoxine (enterobacterii)
si care s-au multiplicat intens in alimentul contaminat; in aceste
cazuri, in cadrul tabloului clinic este prezenta, atat componenta
infectioasa cat si cea toxica;
produse prin ingestia toxinei preformate in aliment (enterotoxina
stafi- lococica sau toxina botulinica) cazuri in care domina componenta
toxica.
EPIDEMIOLOGIE
Cel mai des, TIA apar sub forma de focare epidemice familiale
sau in colectivitati.
Contaminarea alimentelor se poate face:
direct la sursa;
pe parcursul transportului sau prelucrarii;
in cazul pastrarii in conditii necorespunzatoare.
Receptivitatea este generala. Declansarea bolii este conditionata
de ingerarea unei anumite doze infectante (de germeni sau de toxine),
dar si de existenta unor modificari ale terenului individual.
De regula, nu se instaleaza imunitate post infectioasa, urmare
a trecerii prin boala.
TABLOURI CLINICE DE TIA
Tablourile clinice ale TIA sunt variate, dar dominate de sindromul
infectios (febra, frisoane, transpiratii) si digestiv (colici
abdominale, varsaturi, scaune diareice), cu exceptia botulismului,
care realizeaza un tablou clinic aparte.
Deseori, tabloul clinic este sugestiv pentru o anumita etiologie.
DIAGNOSTICUL
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe urmatoarele date: a) epidemiologice:
identificarea alimentului implicat, instalarea unui tablou de
gastroenterocolita acuta la mai multi membrii ai aceleiasi familii,
sau la cel putin 2 persoane din colectivitatea respectiva; b)
clinice: debut brusc cu febra sau afebrilitate si fenomene de
gastroenterocolita (in toate TIA cu exceptia celei stafilococice);
varsaturi incoercibile, cateva scaune diareice apoase (in cazul
TIA stafilococice); c) ex. paraclinice: identificarea agentului
cauzal din alimentul incriminat, lichid de varsatura, coprocultura,
hemocultura (numai in cazul etiologiei salmonelozice).
Indiferent de forma clinica, diagnosticul diferential al TIA se
face cu: - intoxicatii cu substante minerale sau vegetale; - dizenterie;
- gripa; - holera; - hepatita acuta virala (faza preicterica);
- abdomenul acut chirurgical (apendicita, peritonita, sarcina
extrauterina).
TRATAMENT
Tratamentul trebuie aplicat de urgenta; se monitorizeaza permanent
(pana la ameliorarea cazului): tensiunea arteriala, diureza, numarul
si cantitatea scaunelor, varsaturilor, urmarirea restabilirii
tolerantei digestive.
TRATAMENT ETIOLOGIC
In formele medii de TIA (chiar daca este o forma severa de TIA
stafilococica), nu este indicata efectuarea unui tratament etiologic
decat cu eubiotice intestinale.
In formele clinice severe, insotite de manifestari sistemice (
ex. bacteriemii salmonelozice), sau in cazul existentei unui teren
imunodeprimat, se justifica administrarea chimioterapicelor
Observatie: folosirea nejustificata a antibioticelor, nu va scurta
evolutia bolii, iar in cazul etiologiei salmonelozice, va favoriza
persistenta starii de purtator.
Regimul dietetic
Se instituie obligatoriu.
In prima zi, se indica un regim hidric cu ceai amar, supa de zarzavat
(strecurata/nestrecurata in functie de varsta pacientului), apa
plata/ carbogazoasa, paine prajita.
In urmatoarele 3-5 zile o dieta de tranzitie si realimentare treptata,
corespunzator varstei pacientului.
Observatie: in cazul oricarei BDAI, nerespectarea stricta a regimului igienodietetic, va intarzia restabilirea tranzitului intestinal, indirect, realimentarea pacientului, iar in cazul sugarului si copilului mic, poate induce instalarea unui sindrom de malabsorbtie/malnutritie.
PROFILAXIA
Profilaxia consta in respectarea masurilor igienico-sanitare gene-
rale, vizand:
identificarea si neutralizarea rezervoarelor de infectie umana
si animala;
luarea de masuri vizand neutralizarea cailor de transmitere
si contaminare a alimentelor;
protectia populatiei prin control si educatie sanitara corespunzatoare.
BOTULISMUL
Botulismul este o TIA severa, produsa prin ingestia
unor alimente care contin toxina preformata de Clostridium botulinum.
Clinic, botulismul se caracterizeaza prin aparitia unui sindrom
neuroparalitic (cu afectare predilecta a nervilor cranieni), tulburari
digestive moderate si uscaciune extrema a mucoasei bucale.
ETIOLOGIE
Clostridium botulinum este un bacil Gram-pozitiv, strict anaerob,
care prezinta spori extrem de rezistenti la fierberea obisnuita,
la factori chimici si fizici (autoclavarea la 120°C distruge sporii
in 30 de minute).
Toxinogeneza nu impune obligatoriu anaerobioza. Mediul acid este
nefavorabil dezvoltarii formelor vegetative, iar enzimele digestive
nu inactiveaza toxina. In colon, sporii pot trece in forme vegetative
si pot elabora toxina, care se resoarbe lent.
EPIDEMIOLOGIE
Rezervorul de infectie este reprezentat de intestinul unor animale
si al unor pesti, de unde bacilii ajung pe sol si pe produsele
agricole.
Transmiterea se realizeaza prin alimente contaminate:
zarzavaturi si fructe insuficient spalate;
suc de rosii, carnea afumata, carnatii preparati in casa, peste
(sub forma de conserve, insuficient sterilizate termic).
Riscul cel mai mare il prezinta conservele casnice, insuficient
prelucrate termic, deoarece in ele, bacilii se multiplica, secretand
toxina botulinica. Tipul E de toxina nu modifica deloc conserva
din punct de vedere organoleptic. Celelalte tipuri secreta o serie
de enzime proteolitice care altereaza alimentul, cu formarea acidului
butiric si in consecinta, se produce bombarea capacului conservei.
Receptivitatea este generala.
PATOGENIA
Exotoxina botulinica preformata in alimentul contaminat, ajunsa
impreuna cu acesta in stomac, se resoarbe din tubul digestiv si
difuzeaza in intregul organism, producand leziuni de degenerescenta
in diferite organe (ficat, rinichi si mai ales in SNC).
Efectul maxim se produce la nivelul nervilor cranieni si jonctiunilor
neuro-musculare, explicandu-se astfel manifestarile clinice si
chiar decesul survenit prin detresa respiratorie.
Forma neurologica a bolii, aparuta dupa o incubatie medie de 2-3
zile, consta intr-o paralizie motorie bilaterala si simetrica
a musculaturii oculare si faringelui, asociata cu tulburari secretorii
severe.
TABLOUL CLINIC
Incubatia este scurta: in medie 12- 36 h, cu extreme: 6 -72 h.
Debutul este marcat de o stare de rau general, astenie, care se
accentueaza progresiv, greturi, dureri abdominale, diaree tranzitorie
(de scurta durata), caracteristic fiind prezenta constipatiei
si a meteorismului. In perioada de invazie apar precoce:
tulburari de acomodare la lumina), pacientii prezentand subiectiv
vedere neclara de aproape
tulburari secretorii buco-faringiene (uscaciunea mucoasei bucale)
cu disfagie si sete intensa.
Pentru cazurile clinice clasice
Sunt prezente: cefaleea, stare de astenie extrema si un sindrom
neurologic particular care asociaza paralizii flaste (in general
bilaterale si simetrice) cu tulburari secretorii.
Se manifesta si sunt constante paraliziile oculare. Ele constau
in: persistenta abolirii reflexului fotomotor, piederea reflexului
de acomodare, dublarea obiectelor, ptoza palpebrala, strabism.
Afectarea bucofaringiana apare, de obicei, la cateva ore de la
debut si se manifesta prin: tulburari de deglutitie, disfagie
dureroasa, diminuarea reflexului de voma, disfonie, dizartrie.
Formele severe se insotesc de paralizii ale diferitelor grupe
musculare: gat, membre sau ale muschilor respiratori (diafragm,
intercostali, abdominali), cu instalarea insuficientei respiratorii
acute si care impun asistarea respiratiei.
Paralizia predomina la radacina membrelor afectand indeosebi membrele
inferioare; pacientul acuza senzatie accentuata de oboseala.
Alte manifestari ce pot sa apara in cadrul bolii sunt: diminuarea
tuturor secretiilor: lacrimale, salivare, nazale, sudorale, digestive.
Constipatia este intensa si permanenta, iar disuria poate duce
la retentie de urina.
Semnul constant este faptul ca, pacientii isi pastreaza constant
starea de constienta si sunt afebrili.
COMPLICATII
Cele mai frecvente sunt consecinta suprainfectiilor bacteriene,
aparitia lor fiind favorizata de existenta xerostomiei generale;
se pot instala astfel: conjunctivite, stomatite, faringite, parotidite,
bronhopneumonii:
Complicatiile respiratorii, impun internarea intr-un serviciu
de terapie intensiva, pentru monitorizarea functiilor vitale.
DIAGNOSTIC
Este sugerat de aparitia (intr-un context epidemiologic sugestiv)
a unor paralizii de nervi cranieni (mai ales oculare si de deglutitie),
instalate pe fond de afebrilitate, constipatie rebela si persistenta,
insotite de uscaciune marcata a mucoasei bucale, fara tulburari
de constienta.
Confirmarea paraclinica de certitudine a diagnosticului se face
prin: confirmarea implicarii toxinei botulinice si identificarea
tipului de toxina (prin proba biologica pe soareci albi). Izolarea
bacilului din fecale sau din alimentul incriminat, este mai dificil
de obtinut si nu permite identificarea toxinei.
TRATAMENT SI PROFILAXIE
Botulismul este boala cu internare obligatorie si declarare nominala.
Tratament specific
La aparitia primelor semne de boala se fac: spalatura gastrica,
clisma, purgatie, pentru evacuarea tubului digestiv de resturile
alimentare care ar mai putea contine toxina.
Tratamentul specific consta in administrarea de ser antibotulinic.
Seroterapia se indica in orice moment al bolii, intrucat toxina
poate persista in circulatie maxim 30 de zile. Serul se administreaza
repetat (in zile diferite), pana la stoparea progresiei simptomatologiei.
Tratament etiologic
Antibioticoterapia nu este indicata in mod uzual, decat in cazul
aparitiei suprainfectiilor.
PROFILAXIA
Consta in masuri de educatie sanitara si igiena alimentatiei,
vizand prepararea corecta a conservelor casnice si sacrificarea
animalelor.



