Ro Ru
Clinica: Recomandările medicului home :: Despre Noi :: Centrul de Testare :: Informatii sanatate :: Contacte ::
Medicina de Familie Consultății specializate Laborator și investigații Program de lucru
Despre Cancer
Ziua mondiala a Diabetului
Vitaminele – sursa vietii
Tuberculoza poate fi tratata
Raspunsuri la cele maifrecvente intrebari despre gripa aviară
Boli diareice acute infecțioase
Atentie la caniculă!
Violenta in baza de gen - o problema globala a societatii.
Atentie la caniculă!
Campania Nationala in domeniul sanatatii viitoarei mame si a copilului.
Profilaxia maladiilor diareice acute
Ghidul pacientului în astm bronsic (word document)
Tabagismul – problema de sanatate globala
Romanita – simbolul luptei cu tuberculoza din 1912..
Ce sunt alergenii și cum ei acționează asupra noastră
Ce ar trebui sa stim despre ulcer?
    
 

Cancerul este o boala tacuta

Cu parere de rau stadiile incipiente ale acestei boli pot fi complet asimptomatice. Drept cauze a avansarii proceselor maligne, in afara de debutul lent, pot servi si adresarea tardiva, examinarea incompleta, erori in diagnostic. Totusi, o pierdere importanta in greutate intr-o perioada mai mult sau mai putin scurta, o lipsa de pofta de mancare, un dezgust nemotivat fata de carne, o stare de oboseala intensa in orice perioada a zilei, diareea sau constipatia rebela la tratament, sange in sputa, in eliminarile vaginale, in urina - toate se pot asocia cu existenta unui cancer. In unele cazuri cancerul in stadiul incipient este posibil de diagnosticat ocazional, la un examen medical de rutina sau cu alta ocazie. Decurgerea ascunsa a bolii face adesea ca cancerul sa fie diagnosticat in stadii tardive, ceea ce determina posibilitati restranse de tratament si un pronostic rezervat.

Peste 11 milioane de oameni sunt diagnosticati in fiecare an cu diverse boli canceroase. Organizatia Mondiala a Sanatatii apreciaza ca cancerul cauzeaza peste 7 milioane de decese in fiecare an, adica 12,5% din numarul total de decese pe plan mondial. Potrivit datelor Institutului Oncologic din Republica Moldova, in structura generala a mortalitatii pentru anul 2007 tumorile maligne ocupa locul II (doi), dupa afectiunile cardiovasculare. Pe locul intai se situeaza cancerul pulmonar (11%), urmat de cancerul de piele (10,8%) si cancerul glandei mamare (10%) cazuri.

Acest bilant tragic persista in ciuda faptului ca o pondere inalta din totalul cazurilor de cancer ar putea fi prevenite prin aplicarea cunostintelor medicale. Masurile cele mai eficiente in profilaxia cancerului sunt renuntarea la fumat, asigurarea unei alimentatii sanatoase, practicarea sportului si evitarea expunerii la factorii cancerigeni. Se pune accent pe urmatorii agenti cancerigeni chimici (nitrati, nutriti, gudron, coloranti), fizici (radiatie, arsuri, traume cronice), biologici (paraziti si helminti, virusi, hormoni), precum si agenti psiho-sociali (stresul cronic). Un rol important il joaca si factorii alimentari (excesul de grasimi si proteine animale, carnea rosie, alcoolul, aportul caloric excesiv, alimentele condimentate, conservanti etc.).

Fumatul este cauza de deces care poate fi cel mai usor prevenita. Fumatul afecteaza aproape orice organ din corpul uman si este in legatura cu cel putin 10 tipuri de cancer care reprezinta aproximativ 30% dintre decesele prin cancer. Lucrul cel mai neplacut este faptul ca fac cancer pulmonar nu numai fumatorii activi, ci si cei pasivi, atunci cand ei se afla in acelasi spatiu (la serviciu sau acasa) si inhaleaza fumul de tigarete.

Tipurile de cancer si factorii specifici:

Cancerul de plamani, bronsic, laringe esofag, pancreas, rinichi sunt in relatii stranse cu fumatul.

Cancerul de piele: expunerea excesiva si neprotejata la razele solare.

Cancerul de san: riscul genetic (antecedente de cancer de san la mama, sora, bunica), modificarile hormonale de-a lungul vietii (menstruatia pana la 12 ani, nici o sarcina pana la 30 ani, lipsa lactatiei, menopauza), obezitatea, activitatea fizica redusa.

Cancerul de prostata: varsta avansata, dieta bogata in grasimi si in carne rosie, antecedentele familiale de cancer de prostata (la tata, frate), folosirea de suplimente cu calciu in cantitati mare.

Cancer colorectal: fumatul indelungat, dieta bogata in carne rosie, abuzul de alcool, antecedente familiale de cancer colorectal (cel putin la 3 membri ai unei familii), obezitatea, activitatea fizica redusa.

Cancerul endometrial: infectia cu virusul papiloma, infectiile cronice cu Chlamydia, administrarea indelungata a contraceptivelor orale, sarcini multiple, un istoric de cancer de col in familie, obezitatea.

E important sa nu ignoram procesele cronice din organism, sa se trateze cat mai complet posibil starile precanceroase ce ar putea trece in cancer. Sa nu ignoram aparitia petelor, fisurilor, ulceratiilor.
Tratamentul cancerului:
1. Chirurgical – indepartand in mod chirurgical tumoarea. Uneori se intervine chirurgical doar cu scop de ameliorare a starii terminale.
2. Radioterapia – foloseste doze mari de radiatie doar pentru doar pentru celulele canceroase si mult mai limitate pentru tesuturile normale din jur. Deseori se foloseste in combinatie cu celelalte metode de tratament.
3. Chimioterapia - foloseste medicamente care pot distruge celulele canceroase prin impiedicarea cresterii si reproducerii lor. Sunt adesea greu suportate de pacienti.
4. Imunoterapia – are rol de a fortifica, repara sistemul imun a organismului pentru a lupta impotriva celulelor canceroase.

Cancerul poate fi prevenit prin control medical periodic, prin abordarea unui mod de viata sanatos cu reducerea factorilor de risc.

Irina Popov, medic de familie
IMSP Clinica Universitara de AMP
INAPOI

 

Vitaminele – sursa vietii


In 1912 biochimistul american Casimir Funk a identificat vitamina B1. Pentru ca aceasta a redat bolnavilor forta si vitalitate, Funk a numit-o „amina vietii” – vitamina. V-am prezentat etimologia cuvintului. Dar, totusi, ce sunt vitaminele?
Fundamentale pentru existenta, vitaminele sunt substante organice necesare proceselor vitale, catalizatoarele ce provoaca si ajuta la realizarea numeroaselor functii: producerea energiei, metabolismul hormonal, intarirea sistemului imun, asimilarea si digerarea alimentelor. Distingem doua tipuri de vitamine: liposolubile – solubile in grasimi (A,D,E,K) si hidrosolubile, care se dizolva in apa (B1, B2, B3, B5, B6, B9, B12, B15, C, P). Organismul are proprietatea de a stoca vitamine liposolubile, deci de a-si face rezerve. Cele hidrosolubile sunt eliminate rapid prin mictiune, de aceea aportul de astfel de vitamine trebuie de reinnoit zilnic.
Intrucit alimentatia noastra trebuie sa fie echilibrata in toate lunile anului, vom cauta sa folosim toate avantajele ce ni le ofera un anotimp si sa minimalizam pe cit posibil dezavantajele, care neluate in seama pot pune in pericol sanatatea noastra.
Primavara se face trecerea de la anotimpul cel mai friguros iarna, la cel mai cald, vara. Organismul trece printr-o perioada de adaptare la noile conditii de mediu, care sunt suportate uneori cu destula deficultate. Iarna, mai ales in ultimele luni ale anotimpului rece, alimentatia este mai saraca in continut vitaminic. Cerealele pastrate un timp mai indelungat isi pierd o parte din vitamine pe care le contin (grupa B), astfel incit si derivatele lor (piinea si produsele de cereale), vor avea un continut mai scazut de vitamine. Carnea ierbivorelor contine in acest anotimp de trei ori mai putine vitamine decit in timpul verii. La fel laptele si produsele lactate (vitamina A si D). Singurele surse de vitamine ramin varza murata, cartofii, fructele oleaginoase. Iata de ce la inceputul primaverii exista pericolul unei carente de vitamine si minerale – hipovitaminoza. Ea poate fi cauzata de o alimentatie dezechilibrata, dar si de eliminarea excesiva prin transpiratii sau urina, de efort intens, de sarcina, alaptare si altele.
Hipovitaminoza predispune la oboseala fizica si psihica, resimtita de foarte multi sub forma asa numitei „astenii de primavara”. Aceasta se caracterizeaza prin scaderea capacitatii de efort fizic si mai ales intelectual, cu scaderea totodata a rezistentei fata de infectii.
In mediul rural aceasta perioada coincide cu inceputul lucrarilor agricole de primavara. Organismul depune eforturi mai mari, astfel incit lipsa unor factori nutritivi din alimentatie se face si mai rapid resimtita. Iata de ce atentia noastra trebuie indreptata in acest anotimp in deosebi in sensul acoperirii necesarului de vitamine si elemente minerale.
De un pretios ajutor in realizarea acestui obiectiv sunt complexele de vitamine si minerale pe care le gasim in farmacii. Mai tirziu, legumele verzi care apar timpuriu:urzicile, spanacul, ceapa verde, usturoiul si altele. Frunzele de patrunjel, folosite in stare cruda, sunt bogate in vitamine. Dintre fructe, citricele (lamiile, portocalele, grepurile) si merele,daca au fost pastrate bine pot reprezenta sursa de vitamina C in prima perioada a primaverii. Mai tirziu apar ciresele timpurii si capsunile.
In incheere va amintesc postulatul ”e mai usor a preveni, decit a trata”. Utilizati rational si la timp vitaminele pentru a preveni imbolnavirea.

Lilia Lupu,
medic de familie

Tuberculoza poate fi tratata

Tuberculoza este cea mai contagioasa boala de pe globul pamantesc. Oricine se poate imbolnavi de tuberculoza. Dar un bolnav de tuberculoza nu este un sacrificat, el se poate vindeca in conditiile in care urmeaza tratamentul corect. Tuberculoza este cea mai vindecabila boala infectioasa. In ultimii ani este in crestere numarul pacientilor diagnosticati cu tuberculoza in Moldova. Controlul tuberculozei este o prioritate nationala si mondiala, ce se reflectata in setul de masuri prevazut de Programul National de Control si Profilaxie al Tuberculozei al Republicii Moldova pentru 2006-2010. Acest program este elaborat in baza strategiei internationale de control al tuberculozei DOTS, o strategie recomandata de OMS pentru a spori controlul tuberculozei.

Ce provoaca tuberculoza?
Tuberculoza este o boala contagioasa produsa de un microb numit bacilul Koch, dupa numele savantului care l-a descoperit. Acesti microbi isi gasesc cele mai prielnice conditii de viata in plamani, unde se inmultesc mai usor, dar boala poate sa apara si la alte organe: rinichi, creier, oase, articulatii si chiar ochi. Se estimeaza ca o treime din populatia planetei este infectata cu bacilul tuberculozei, insa aproximativ 8,4 milioane de persoane se imbolnavesc de tuberculoza in fiecare an si 2 milioane decedeaza. Tuberculoza nu mai este considerata o boala a saraciei, oricine putand contacta bacilul Koch. Cel mai frecvent fac tuberculoza persoanele tinere. Categoriile de persoane cu risc crescut de imbolnavire sunt copiii, varstnicii, cei cu boli, care scad imunitatea organismului (cancer, HIV/SIDA etc.).
Cum se transmite tuberculoza?
Tuberculoza se transmite prin aer. Un bolnav de tuberculoza raspandeste bacilii , cand tuseste, stranuta, vorbeste, iar persoanele din jurul sau inspira aerul cu microbi pot sa se infecteze. Se considera ca o persoana care are tuberculoza si nu se trateaza poate infecta intr-un an aproximativ alte 10 persoane cu care contacteaza. Tuberculoza nu se transmite prin mancare, prin folosirea acelorasi vase sau tacamuri, prin sarut sau relatii sexuale, ci prin aerul inspirat. Fumatul nu cauzeaza tuberculoza, dar cei care fumeaza au un risc de 4 ori mai mare de a se imbolnavi.

Care sunt semnele tuberculozei?
Tuberculoza este o boala, care se instaleaza pe tacute, ea nu doare, nu deranjeaza in mod particular pacientul si pot trece saptamani sau chiar luni intregi pana cand se prezinta la medic. Si tocmai in aceasta perioada bolnavii sunt cei mai contagiosi. Tusea care persista mai mult de trei saptamani, lipsa poftei de mancare, scaderea in greutate, oboseala, cresterea temperaturii intre 37-37,5 grade sunt simptome care trebuie sa faca bolnavul sa se adreseze la medicul de familie. Uneori poate aparea tusea cu sange. Alteori boala se manifesta acut, cu tuse, febra mare si junghiuri, care nu cedeaza la tratamentele obisnuite pentru raceala. Omul zace la pat, nu are putere, respira foarte greu. In aceste situatii este esentiala prezentarea urgenta la medic.

Cum sa stiu daca am tuberculoza?
Consultati medicul dumneavoastra de familie impreuna cu care veti decide daca trebuie sa faceti proceduri adaugatoare de diagnostic si sa consultati un specialist pneumoftiziolog. Dupa examenul medical acesti specialisti va pot recomanda la nevoie sa faceti astfel de investigatii ca: examenul microscopic al sputei pentru prezenta bacililor Koch, radiografia cutiei toracice, proba cutanata Mantoux si alte investigatii. Este foarte important sa urmati aceste sfaturi pentru a afla cat mai devreme daca aveti tuberculoza, caci tratamentul la timp sporeste sansele dumneavoastra de vindecare. Netratata, tuberculoza nu se vindeca. Ba mai mult, este mortala. Nu trebuie uitat ca pana la descoperirea antibioticelor, diagnosticul de ftizie, cum era denumita in trecut tuberculoza, era sinonim cu moartea. Cavitatile din plamani se extind, bolnavul slabeste si cade la pat, iar in cele din urma moare prin insuficienta respiratorie sau hemoptizie masiva (hemoragie).
Nu trebuie sa va inspaimante diagnosticul de tuberculoza! Tratata, tuberculoza este una dintre cele mai vindecabile boli infectioase. Cu cat boala este depistata mai devreme, cu atat tratamentul este mai eficient, iar pacientul este vindecat cu mai putine sechele si microbii nu ajung sa fie transmisi mai departe. Cea mai buna metoda de prevenire a tuberculozei este tratarea corecta a persoanelor bolnave. Bacilul Koch este foarte sensibil la lumina si de aceea aerisirea spatiilor in care ne petrecem timpul este o metoda simpla, dar eficienta de prevenire a bolii.

Cum se trateaza tuberculoza?
Tuberculoza poate fi tratata! dar pentru aceasta este nevoie de timp si rabdare. In nici un caz nu inventati un tratament singuri. NU PIERDETI TIMPUL!
Tratamentul tuberculozei dureaza minimum 6 luni, este gratuit si implica o schema cu mai multe feluri de medicamente. Este recomandat ca tratamentul sa fie inceput la spital pe perioada cand bolnavul este contagios. Pacientul este externat dupa 2-3 luni de tratament (faza intensiva), pana cand trebuie sa nu se mai gaseasca bacili in sputa. Apoi urmeaza etapa de tratament in conditii de ambulator (faza de continuare) 4-6 luni. Pacientii se adreseaza la medicul pneumoftiziolog sau de familie pentru a ridica tratamentul antituberculos sub stricta supraveghere. Este foarte important ca tratamentul sa fie efectuat sub directa observare a lucratorului medical! In nici un caz nu intrerupeti tratamentul si respectati toate indicatiile medicului! Tratamentul incorect sau abandonarea lui poate duce la dezvoltarea unei forme de tuberculoza mai grava, care poate deveni incurabila sau duce la deces. Bolnavul de tuberculoza, care respecta cu strictete tratamentul se vindeca si redevine un om normal, reintegrat social.
Dat fiind faptul ca tratamentul tuberculozei este de durata lunga nu uitati ca acesti oameni au nevoie de sustinerea familiei, prietenilor, colegilor, membrilor comunitatii pentru a depasi dificultatile in aceasta perioada. Tuberculoza nu este o sentinta pentru a izola pentru totdeauna acesti oameni, dar o boala care poate fi tratata.

Cum sa prevenim tuberculoza?
Intr-un fel sau altul fiecare dintre noi se intalneste inevitabil in timpul vietii cu tuberculoza. Fiecare organism reactioneaza insa la acest fapt in mod diferit. Unii se imbolnavesc, altii se opun activ infectiei, iar o a treia categorie nici macar nu observa agresorul. Totul depinde de rezervele interne, de sistemul imunitar, de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un mod de viata sanatos poate sa va protejeze de imbolnavire. Vaccinarea prin vaccin BCG, o alimentatie rationala, echilibrata, bogata in vitamine, evitarea fumatului, abuzului de alcool, droguri, respectarea igienei sunt determinante in prevenirea bolii. Boala poate fi prevenita daca evitam sa ne aflam in incaperi aglomerate, prost ventilate. Cand tusiti acoperiti gura si nasul cu o batista sau servetel de hartie, recomandati si altora sa faca acest lucru. Nu permiteti nimanui sa va tuseasca in fata. Atunci cand o ruda sau persoana apropiata prezinta semnele de boala organizati izolarea acestuia intr-o odaie separata, bine ventilata si sfatuiti-l sa consulte cat mai curand medicul de familie.
Nu uitati tuberculoza poate fi tratata si tratamentul este gratuit in Moldova!

Stiati ca:
• Tuberculoza a fost depistata si la mumiile egiptene. Ftizia a fost considerata intotdeauna o boala grava, de cele mai multe ori cauza de deces.
• In trecut, lupta cu boala se ducea cu odihna, hrana buna, cura sanatoriala. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evolutia bolii, care a devenit o simpla boala infectioasa vindecabila. Din pacate, mentalitatea ca este o boala rusinoasa si teama de fosta boala fatala s-au pastrat si astazi.

Boghean Mariana, medic de familie rezident
Ludmila Balteanu, medic de familie

RASPUSURI LA CELE MAI FRECVENTE INTREBARI DESPRE GRIPA AVIARA


Ce este gripa aviara?
Gripa aviara (Avian influenza), o boala infectioasa a pasarilor cauzata de mutatia de tip A a virusului gripal, a fost descoperita in Italia, in jurul anului 1900, de atunci raspandindu-se in intreaga lume. Toate pasarile sunt considerate predispuse la infectie cu gripa aviara. Pasarile migratoare (in special ratele salbatice) sunt considerate principala sursa de gripa aviara, acestea fiind si cele mai rezistente la infectie. Pasarile domestice, in schimb, inclusiv gainile si curcanii, sunt deosebit de predispuse la epidemiile de gripa letale.

Se pot infecta oamenii de virusul gripei aviare?
Combinatia H5N1, cea care a permis trecerea de la pasari la om, se modifica rapid si prezinta tendinta de a dobandi gene de la virusi, infectand si alte specii de animale. Abilitatea sa de a cauza boala acuta la oameni a fost confirmata, dar nu s-au demonstrat cazuri de transmitere de la om la om, dar acest lucru se poate intimpla daca se incruciseaza cu gripa umana. Vaccinarea antigripala nu protejeaza de gripa aviara, insa este foarte utila fiindca previne tocmai aceasta infectare concomitenta cu cei doii virusi, uman si aviar. La om, numai virusul H5N1 provoaca boala. Dupa modelele precedente, epidemiile de gripa se asteapta sa apara, in medie, de trei patru ori intr-un secol. Oricum incidenta epidemiilor de gripa este imprevizibila.

Cum se poate transmite virusul?
Transmiterea bolii se face prin aer si prin excrementele pasarilor (de la un animal bolnav la altul), in primul rand, apoi prin alimente contaminate, apa, echipamente si imbracaminte; nu au fost inregistrate pana acum cazuri de infectare prin mancare gatita din carne de pasare precum si de la un om bolnav la altul.

Care sunt semnele clinice a bolii?
Tabloul clinic al infectiilor gripale aviare este foarte variat, dependent de tipul de virus, specia de pasari, variind de la forme usoare asemanatoare gripei umane pina la forme complicate cu pneumonii, meningite ti alte stari ce provoaca efecte catastrofale. Uneori gripa pasarilor evolueaza numai cu manifestari respiratorii sau digestive si chiar asimptomatic. De obicei incepe brutal, cu simptome de febra ridicata (pina la 39 de grade Celsius), frisoane, dureri de cap, musculare si de git, slabiciune puternica si nas infundat, dureri puternice de cap, vome, singeriri nazale, dureri in burta, dereglari utoare de constiinta. O alta trasatura specifica a bolii este faptul ca si dupa ce simptomele bolii au trecut, tusea si slabiciunea persista inca doua saptamini. Cea mai serioasa complicatie este pneumonia, care de fapt si este cauza mortii.

Care sunt masurile de profilaxie?
Impotriva lui H5N1 nu exista deocamdata decat un vaccin aflat in stadiu experimental. Chiar daca acesta se va dovedi eficient, cantitatile necesare in cazul unei epidemii globale ar depasi cu mult capacitatea mondiala de productie. De aceea, se considera ca protectia pasarilor si a oamenilor fata de gripa aviara trebuie realizata preponderent prin masuri de protectie generala, nespecifica. In transmiterea la distanta a acestor virusuri un rol important revine pasarilor salbatice migratoare, care nu trebuie sa vina in contact cu pasarile domestice si nici cu furajele si apa destinata acestora. Este mai ales important ca pasarile domestice sa fie crescute in spatii inchise, in care nu au acces pasarile salbatice.
Transmiterea virusurilor gripale pe alte cai si mai ales prin ou, desi pare posibila, nu a fost inca constatata in conditii naturale. Tratamentul termic al carnii si oualor exclude posibilitatea infectarii omului pe aceasta cale, iar spalarea cu apa calda si sapun a mainilor si in general a suprafetelor contaminate, ca si utilizarea de antiseptice si dezinfectante uzuale, asigura distrugerea virusului gripal in decurs de cateva minute.

Care sunt masurile de protectie?
• Evitati orice contact direct cu pasarile, inclusiv atingerea celor aparent sanatoase, bolnave sau moarte.
• Evitati locurile precum fermele si pietele de pasari, crescatoriile de pasari si evitati sa atingeti suprafetele contaminate cu fecale sau secretii de pasari.
• Pastrati igiena corporala, in special a mainilor, prin spalarea repetata cu sapun si prin dezinfectarea cu alcool in caz de contact cu excremente de pasari, porci.
• Evitati sa mergeti desculti prin zone posibil a fi contaminate.
• Evitati sa atingeti sau sa consumati carne cruda de pasare.
• Asigurati-va ca ouale de pasare sunt spalate cu apa si sapun inainte de a fi prelucrate in vederea consumului, nu consumati oua crude.
• Asigurati-va ca toate produsele din pasare (carne, oua) sunt pregatite prin gatire la foc.
• In cazul aparitiei unor simptome de gripa (febra, dificultati in respiratie, dificultati in inghitire, tuse si debut brusc), apelati la cea mai apropiata unitate medicala.
Care sunt medicamentele folosite?
Doar preparatele antiviralele vor fi in continuare folositoare in profilaxia si tratamentul gripei aviare, fiind singura forma de tratament de prima linie. Dar atit diagnosticarea cit si tratamentul ramine la discretia lucratorilor medicali. E importanta doar adresarea cit mai rapida la medic in caz de boala.

Irina Popov
Medic de familie

BOLI DIAREICE ACUTE INFECTIOASE

ASPECTE GENERALE
Bolile diareice acute infectioase (BDAI) constituie a doua cauza de morbiditate specifica dupa infectiile respiratoriii.
Diareea se defineste ca eliminarea a 3 sau mai multe scaune pe zi, cu un continut apos de peste 300 g (in pseudodiaree cantitatea lor nu depaseste 200 g) si aspect patologic (prezenta de mucus, puroi sau sange), insotite sau nu de manifestari clinice digestive sau extradigestive.

ETIOPATOGENIE
Din punct de vedere etiologic, BDAI pot fi produse de:
o bacterii
o virusi
o fungi
o paraziti
o etiologii mixte
Dupa mecanismul patogenetic, BDAI se clasifica in:
1. noninflamatorii si noninvazive
2. inflamatorii si invazive
3. penetrante ale mucoasei intestinale.

Diareile noninvazive
Sunt produse de toxinele microorganismelor. Sunt noninflamatorii si afecteaza intestinul subtire proximal fiind denumite diarei “secretorii”, deoarece produc diareie apoasa, voluminoasa, determinand deshidratari severe.
Microorganismele nu penetreaza intestinul dar produc local enterotoxine ce contribuie la scaderea absorbtiei de sodiu (Na) si cresterea absorbtiei de clor (Cl).

Dupa astfel de mecanism actioneaza:
• bacteriile: Vibrio cholerae, E. coli entero-toxigen (ETEC), Stafilococcus aureus, Clostridium perfringens, Bacillus cereus, Salmonella spp, Yersinia etc.
• virusii: Rotavirusuri, Calicivirusuri, Coronavirusuri, Astrovirusuri, Enterovirusuri, Virusul Norwalk.
• parazitii, cu implicarea: Giardia lamblia, Cryptosporidium.

Diareile invazive
Sunt de natura inflamatorie, microorganismele si citotoxinele lor producand in mucoasa intestinali modificari inflamatorii.
Este afectat, indeosebi, intestinul distal (ileonul distal si colonul).
Enterotoxinele bacteriene mareste secretia intestinali de lichide si electroliti, iar actiunea mediatorilor inflamatiei produc o crestere a transudarii lichidelor in colon, cu scaderea absorbtiei, iar acumularea de lichide la acest nivel, determina aparitia diareei.

Etiologia diareilor invazive este:
• bacteriana: Shigella spp,E.coli entero-invaziv (EIEC), Salm. enteridis, Campylobacter jejuni, Clostridium difficile ,Yersinia;
• parazitara: Entamoeba hystolitica.

Infectiile enterale penetrante ale mucoasei
Sunt produse de microorganisme capabile sa strabata mucoasa intestinala intacta, multiplicandu-se in formatiunile limfatice si ale sistemului reticuloendotelial.
In aceste tipuri de infectii, diareea poate lipsi, dar se pot produce forme clinice severe, cu febra inalta si bacteriemie. Etiologia cea mai frecventa este cea bacteriana: Salmonella typhi, Yersinia enterocolitica, Campylobacter f?tus.

EPIDEMIOLOGIE
Sursa de infectie este omul bolnav, reconvalescent, sau purtator sanatos. Aspect important in activitatea actiunilor desfasurate in focare umane sau extraumane - in infectiile intestinale, izvorul primar fiind reprezentat de animale.
Calea de transmitere este indirecta, prin mecanism fecal-oral, cu participarea mai multor verigi: apa, alimentele, maini murdare.
Receptivitatea fata de acest tip de infectii, este generala, influentata de acidorezistenta agentului etiologic.

TABLOUL CLINIC
Semnele clinice ale BDAI pot fi grupate in:
• Sindromul diareic: scaune moi, frecvente cu diferite aspecte patologice.
• Sindromul infectios: febra, frisoane, cefalee, mialgii generalizate, slabiciune, stare generala alterata.
• Sindrom dispeptic: greturi, varsaturi alimentare sau bilioase.
• Sindrom abdominal: crampe abdominale, colici, dureri difuze nesistematizate.
• Sindrom de deshidratare acuta de diverse grade:
Gradul I (deshidratare usoara) - asociat cu sete moderata, turgor cutanat usor diminuat, tahicardie;
Gradul II (deshidratarea medie) - se manifesta prin: sete intensa, tahicardie importanta, puls slab, hipotensiune,
Gradul III (deshidratare severa) in cadrul careia se asociaza tulburari cardio-vasculare (puls filiform, imperceptibil, hipotensiune marcata, chiar colaps), oligoanuria sau anuria, precum si tulburari de cunostinta (obnu- bilare, coma), oligurie;
• Sindromul de gastro-enterita (diareea banala), consta in scaune lichide frecvente, dureri abdominale difuze, greturi, varsaturi, febra;
• Sindromul holeriform apare ca o diaree apoasa, cu scaune lichide profuze, de aspect tulbure albicios, ca “apa de orez”, afecaloide, emise repetat. Semnele de deshidratare se instaleaza rapid si sunt extrem de grave. Evolutia se face de obicei fara febra. Uneori sunt prezente varsaturile si durerile abdominale.
• Sindromul dizenteric e caracteriza prin scaune cu continut muco-pio- sangvinolent, afecaloide, emise repetat, insotite de dureri abdominale si tenesme rectale (chemari imperative), varsaturi, febra.

DIAGNOSTICUL
Se obtine prin corelarea datelor epidemiologice cu cele clinice si paraclinice:
o hematologice (VSH, hemoleucograma)
o biochimice (creatinina serica crescuta, ionograma serica schimbata, proteinograma etc)
o investigatii paraclinice complementare: rectosigmoidoscopie, radio- scopie baritata gastrointestinala, colonoscopie etc.
o examenul microscopic al materiilor fecale cu izolarea prin culturi a agentilor implicati
o metode de izolare prin culturi a bacteriilor, virusilor
o examen serologic cu determinarea anticorpilor specifici care se bazeaza pe reactii antigen-anticorp (aglutinare cu seruri specifice, precipitare in gel: RFC, IFID, RIA, ELISA).

DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
Se face cu diareile de etiologie neinfectioasa:
• diarei iatrogene (purgative, substante toxice);
• diarei uremice (insuficienta renala cronica);
• diarei alergice;
• diarei asociate cu malabsorbtie;
• tulburari functionale intestinale (falsa diaree a constipatului);
• boli intestinale inflamatorii (rectocolita hemoragica, boala Crohn, diverticuloza);
• diarei tumorale (neoplasm tumoral sau rectal, polipoza intestinala);
• diarei endocrine (hipertiroidism, diabet zaharat);
• diarei neurologice (afectiuni encefalomedulare).

PRINCIPII GENERALE DE TRATAMENT
Tratamentul BDAI are urmatoarele obiective:
• corectarea pierderilor hidro-electrolitice si acido-bazice, pe cale orala sau intravenoasa;
• suprimarea agentului etiologic infectios (indicatii selective);
• tratament patogenetic: diminuarea pierderilor de secretii intestinale, a hipermotilitatii, diminuarea resorbtiei toxinelor);
• tratamentul simptomatic a semnelor clinice de alarma
• regim dietetic, care sa evite instalarea secundara a malnutritiei.
Rehidratarea pe cale orala
Este fiziologic eficace, administrarea simultana a glucozei si electrolitilor accelereaza resorbtia de apa si electroliti in intestin.
Se administreaza solutie de Rehidron, care contine clorura de sodiu 3,5 g, bicarbonat de sodiu-2,5 g, clorura de potasiu-1,5 g, glucoza-20 g, la un litru de apa (fiarta si racita sau ceai de menta).
Initial, administrarea se face ad libitum, ulterior in functie de pierderi.
Rehidratartea pe cale venoasa
Este indicata in cazurile severe, cu deshidratare (gradul II sau III), cu soc hipovolemic, colaps, pacient inconstient.

REGIMUL ALIMENTAR
Realimentarea bolnavului cu diaree, se va face in functie de toleranta sa digestiva.
A. In primele 24 h:
• dieta va consta dintr-un regim hidric (ceaiuri neindulcite, apa minerala sau plata, supe de zarzavat sarate normal, strecurate), apoi supe de zarzavat pasate, pesmeti, biscuiti simpli, paiine prajita, fidea, orez fiert, branza de vaci, telemea, cas).
• Se vor evita: laptele dulce, cartofii, cruditatile, dulciurile si grasimile.
B. Ulterior, daca evolutia clinica este favorabila (cu tendinta de normalizare a scaunelor), regimul se poate diversifica, introducandu-se treptat in alimentatie iaurtul, carnea fiarta, legume si fructe fierte, unt, untdelemn, margarina, oua fierte.

TRATAMENTUL SIMPTOMATIC
Consta din administrarea de:
• Saruri de calciu - cu scopul diminuarii secretiei de lichide in intestin;
• Anticolinergice (loperamida) - nu sunt indicate in formele acute ale diareilor invazive, deoarece favorizeaza retentia intestinala a microorganismelor patogene;
• Medicatii antiprostaglandinice (de tip acidului acetilsalicilic, indometacinei), ce favorizeaza absorbtia lichidelor intestinale, administrandu-se doar la adulti;
• Medicatiile adsorbante (preparate de bismut, colestiramina), ce fixeaza toxinele bacteriene, bacteriile, mucusul, proteinele din puroi, insa interfereaza resorbtia intestinala a unor medicamente;
• Smecta (diosmectita) ce normalizeaza tranzitul, fara a modifica volumul scaunelor si fara a interfera peristaltismul intestinal;
• Medicatii pentru refacerea florei intestinale normale, precum suspensii de Lactobacillus, Bacillus subtilis (Enterol, Flonivin).

TRATAMENTUL ETIOLOGIC
In formele comune de BDAI sau in toxiinfectii alimentare (TIA), nu se impune efectuarea unui tratament etiologic decat dupa indicatii selective ce raman la discretia medicului.
Medicatia antibacteriana are ca scop de a:
• scurta evolutia bolii si durata diareei;
• reduce riscul diseminarii extraintestinale (Salmonella, Shigella);
• limita contagiozitatea materiilor fecale (Vibrion holeric, Salmonella, Shigella, E. Coli, Cl. difficile).
Durata medie a terapiei este de cca 5 zile, individualizata in functie de agentul etiologic si forma clinica.
Orice BDAI trebuie initial, sa beneficieze de regim igieno-dietetic, reechilibrare hidro-electrolitica si acido-bazica, iar din punct de vedere etiologic, de administrarea de eubiotice intestinale (ca tratament de prima intentie).

METODELE DE PREVENIRE
Sunt simple si la indemina oricui. Astfel, pentru pastrarea sanatatii dumneavoastra:
- Consumati apa de baut provenita din surse sigure, sau imbuteliata;
- Spalati-va miinile cu apa si sapun cit mai des si obligatoriu inainte de fiecare masa, precum si dupa fiecare folosire a toaletei;
- Spalati fructele si legumele inainte de a le consuma, sub jet puternic de apa;
- Feriti alimentele de muste, gindaci, rozatoare si pastrati-le la rece;
- Pastrati curatenia din jurul locuintelor, indepartati gunoiul menajer;
- Scaldati-va numai in locuri special amenajate in acest scop care sunt supuse controlului sanitar;

DIZENTERIA BACTERIANA

Dizenteria bacteriana este o infectie intestinala acuta, specific umana, determinata de variate specii de Shigella.
Este localizata in colonul distal, sigmoid si rect, evolueaza clinic cu scaune diareice - cu mucus, puroi si sange, dureri abdominale, tenesme rectale si uneori cu stare toxica, febra, varsaturi.

ETIOLOGIE
Bacilii dizenterici apartin genului Shigella, familia Enterobacteriaceae.
Toate shigellele elibereaza endotoxine, responsabile de leziunile intestinale si nervoase, numai Sh. Dysenteriae 1 produce o exotoxina termolabila puternica.

EPIDEMIOLOGIE
Dizenteria bacilara este o infectie specific umana, raspandita in toate zonele globului sub forma endemo-epidemica.
Este mai frecventa in sezonul cald (vara-toamna), odata cu intensificarea conditiilor favorizante.
Sursa de infectie este constituita de bolnavi (cu forme tipice si atipice) si de purtatorii de shigelle (reconvalescenti sau sanatosi).
Transmiterea bolii este indirecta, complexa, prin mecanism fecal-oral, contributia majora avand-o “mana murdara”, apa, alimentele, dar si vectorii (mustele). Contextul favorabil de transmitere a bolii este nivelul scazut de igiena personala si comportamentala.
Receptivitatea la infectie este generala, fiind mai mare la copiii cu varsta intre 6 luni-10 ani, forme clinice severe aparand la varstnici si malnutriti.
Contagiozitatea este mare in randul copiilor prescolari, rata contagiozitatii putand ajunge pana la 40% pentru cei din anturajul copiilor.
Dizenteria bacteriana face parte din grupul bolilor cu declarare obligatorie.

TABLOUL CLINIC
Manifestarile bolii sunt extrem de variate, de la tabloul clinic al unei enterocolite banale (forma comuna de boala), pana la tabloul de dizenterie toxica (toxicoza) si colita hemoragica.
Incubatia este scurta, de la cateva ore (12-24), pana la cateva zile (3-4zile).
Debutul este brusc, cu colici abdominale, evacuare rapida a continutului intestinal, tenesme, febra, frisoane, mialgii. Destul de rar, debutul este brutal, cu stare toxica, agitatie.
Dupa primele evacuari intestinale, urmeaza scaunele dizenterice tipice, alcatuite din mucus, puroi si sange, cu miros fad si in cantitate mica, cat continutul unei linguri, fiind lipsite de continut fecaloid („sputa intestinala”).
Manifestarile generale constau in febra (poate sa lipseasca sau sa fie atenuata), frisoane, mialgii, cefalee, alterarea starii generale. Deshidratarea, in grade variate, se manifesta prin: sete vie, tegumente si mucoase uscate, facies palid, ochi incercanati, astenie extrema; in cazurile severe (cu pierderi importante lichidiene) se ajunge la insuficienta circulatorie, hemoconcentratie, oligoanurie, prin insuficienta renala acuta.
La examenul obiectiv se constata un abdomen sensibil la palpare, mai ales pe partile laterale, care se palpeaza ca si o “coarda colica”.
Evolutia dizenteriei tratate corect, la un organism imunocompetent, este spre vindecare.
Dizenteria netratata, are o evolutie lenta, cu posibile repetari sau cu instalarea starii de purtator cronic de bacil dizenteric (4 % din cazuri).

DIAGNOSTICUL POZITIV
Se bazeaza pe urmatoarele date:
• epidemiologice: contact cu cazuri de BDAI, conditii de igiena individuala
• clinice: sindrom infectios prezent, tenesme, prezenta „corzii colice”, scaune diareice cu mucus, puroi si sange, sindrom de deshidratare de diferite grade.
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza izolarii si identificarii bacililor dizenterici in coprocultura.

TRATAMENT
Tratamentul este complex si strict individualizat, dupa forma clinica, varsta, in conditii de izolare la spital, in camere cu grup sanitar propriu, aplicandu-se masuri de precautie enterala si dezinfectie continua si terminala.
Tratamentul etiologic
Tratamentul antiinfectios se indica in orice forma clinica pentru: scurtarea evolutiei bolii, prevenirea recaderilor si suprimarea starii de purtator.
numarului de tulpini rezistente).

PROFILAXIE
Profilaxia se bazeaza pe masuri generale de igiena individuala si colectiva.

TOXIINFECTIILE ALIMENTARE

Toxiinfectiile alimentare (TIA) sunt boli acute, aparute, sporadic sau epidemic, in urma consumului de alimente intens contaminate cu bacterii variate si/sau toxinele acestora; au manifestari clinice de gastroenterocolita acuta, cu debut brutal si fenomene toxice generale.

ETIOLOGIE
TIA sunt boli cu etiologie extrem de variata; teoretic, orice microorganism putand produce o TIA, daca se multiplica suficient intr-un aliment.
Dintre speciile bacteriene implicate cel mai frecvent mentionam: Salmonella spp, Shigella, Bacillus cereus, Bacillus subtilis, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens, Proteus, E. Coli, Pseudomonas aeruginosa, Stafilococcus aureus, Streptococcus (Str.) fecalis, Str. fae- cium, Str. viridans sau Str. pyogenes, Vibrio spp, Yersinia spp, Campylo- bacter etc.
Precizarea etiologiei se realizeaza, doar in 40 -; 60 % din cazuri.
In functie de etiologia bacteriana (cu exceptia botulismului, care prezinta un tablou clinic aparte), TIA pot fi de mai multe tipuri:
• produse de bacterii prezente in cantitate mare in alimentul consumat
(B. cereus, Ps. aeruginosa, Proteus, Str. fecalis), cand tabloul clinic este dominat doar de componenta infectioasa;
• produse de bacterii care contin endotoxine (enterobacterii) si care s-au multiplicat intens in alimentul contaminat; in aceste cazuri, in cadrul tabloului clinic este prezenta, atat componenta infectioasa cat si cea toxica;
• produse prin ingestia toxinei preformate in aliment (enterotoxina stafi- lococica sau toxina botulinica) cazuri in care domina componenta toxica.

EPIDEMIOLOGIE
Cel mai des, TIA apar sub forma de focare epidemice familiale sau in colectivitati.
Contaminarea alimentelor se poate face:
• direct la sursa;
• pe parcursul transportului sau prelucrarii;
• in cazul pastrarii in conditii necorespunzatoare.
Receptivitatea este generala. Declansarea bolii este conditionata de ingerarea unei anumite doze infectante (de germeni sau de toxine), dar si de existenta unor modificari ale terenului individual.
De regula, nu se instaleaza imunitate post infectioasa, urmare a trecerii prin boala.


TABLOURI CLINICE DE TIA
Tablourile clinice ale TIA sunt variate, dar dominate de sindromul infectios (febra, frisoane, transpiratii) si digestiv (colici abdominale, varsaturi, scaune diareice), cu exceptia botulismului, care realizeaza un tablou clinic aparte.
Deseori, tabloul clinic este sugestiv pentru o anumita etiologie.

DIAGNOSTICUL
Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe urmatoarele date: a) epidemiologice: identificarea alimentului implicat, instalarea unui tablou de gastroenterocolita acuta la mai multi membrii ai aceleiasi familii, sau la cel putin 2 persoane din colectivitatea respectiva; b) clinice: • debut brusc cu febra sau afebrilitate si fenomene de gastroenterocolita (in toate TIA cu exceptia celei stafilococice); varsaturi incoercibile, cateva scaune diareice apoase (in cazul TIA stafilococice); c) ex. paraclinice: identificarea agentului cauzal din alimentul incriminat, lichid de varsatura, coprocultura, hemocultura (numai in cazul etiologiei salmonelozice).
Indiferent de forma clinica, diagnosticul diferential al TIA se face cu: - intoxicatii cu substante minerale sau vegetale; - dizenterie;
- gripa; - holera; - hepatita acuta virala (faza preicterica); - abdomenul acut chirurgical (apendicita, peritonita, sarcina extrauterina).

TRATAMENT
Tratamentul trebuie aplicat de urgenta; se monitorizeaza permanent (pana la ameliorarea cazului): tensiunea arteriala, diureza, numarul si cantitatea scaunelor, varsaturilor, urmarirea restabilirii tolerantei digestive.

TRATAMENT ETIOLOGIC
In formele medii de TIA (chiar daca este o forma severa de TIA stafilococica), nu este indicata efectuarea unui tratament etiologic decat cu eubiotice intestinale.
In formele clinice severe, insotite de manifestari sistemice ( ex. bacteriemii salmonelozice), sau in cazul existentei unui teren imunodeprimat, se justifica administrarea chimioterapicelor
Observatie: folosirea nejustificata a antibioticelor, nu va scurta evolutia bolii, iar in cazul etiologiei salmonelozice, va favoriza persistenta starii de purtator.
Regimul dietetic
Se instituie obligatoriu.
In prima zi, se indica un regim hidric cu ceai amar, supa de zarzavat (strecurata/nestrecurata in functie de varsta pacientului), apa plata/ carbogazoasa, paine prajita.
In urmatoarele 3-5 zile o dieta de tranzitie si realimentare treptata, corespunzator varstei pacientului.

Observatie: in cazul oricarei BDAI, nerespectarea stricta a regimului igienodietetic, va intarzia restabilirea tranzitului intestinal, indirect, realimentarea pacientului, iar in cazul sugarului si copilului mic, poate induce instalarea unui sindrom de malabsorbtie/malnutritie.

PROFILAXIA
Profilaxia consta in respectarea masurilor igienico-sanitare gene- rale, vizand:
• identificarea si neutralizarea rezervoarelor de infectie umana si animala;
• luarea de masuri vizand neutralizarea cailor de transmitere si contaminare a alimentelor;
• protectia populatiei prin control si educatie sanitara corespunzatoare.

BOTULISMUL

Botulismul este o TIA severa, produsa prin ingestia unor alimente care contin toxina preformata de Clostridium botulinum.
Clinic, botulismul se caracterizeaza prin aparitia unui sindrom neuroparalitic (cu afectare predilecta a nervilor cranieni), tulburari digestive moderate si uscaciune extrema a mucoasei bucale.

ETIOLOGIE
Clostridium botulinum este un bacil Gram-pozitiv, strict anaerob, care prezinta spori extrem de rezistenti la fierberea obisnuita, la factori chimici si fizici (autoclavarea la 120°C distruge sporii in 30 de minute).
Toxinogeneza nu impune obligatoriu anaerobioza. Mediul acid este nefavorabil dezvoltarii formelor vegetative, iar enzimele digestive nu inactiveaza toxina. In colon, sporii pot trece in forme vegetative si pot elabora toxina, care se resoarbe lent.

EPIDEMIOLOGIE
Rezervorul de infectie este reprezentat de intestinul unor animale si al unor pesti, de unde bacilii ajung pe sol si pe produsele agricole.
Transmiterea se realizeaza prin alimente contaminate:
• zarzavaturi si fructe insuficient spalate;
• suc de rosii, carnea afumata, carnatii preparati in casa, peste (sub forma de conserve, insuficient sterilizate termic).
Riscul cel mai mare il prezinta conservele casnice, insuficient prelucrate termic, deoarece in ele, bacilii se multiplica, secretand toxina botulinica. Tipul E de toxina nu modifica deloc conserva din punct de vedere organoleptic. Celelalte tipuri secreta o serie de enzime proteolitice care altereaza alimentul, cu formarea acidului butiric si in consecinta, se produce bombarea capacului conservei.
Receptivitatea este generala.

PATOGENIA
Exotoxina botulinica preformata in alimentul contaminat, ajunsa impreuna cu acesta in stomac, se resoarbe din tubul digestiv si difuzeaza in intregul organism, producand leziuni de degenerescenta in diferite organe (ficat, rinichi si mai ales in SNC).
Efectul maxim se produce la nivelul nervilor cranieni si jonctiunilor neuro-musculare, explicandu-se astfel manifestarile clinice si chiar decesul survenit prin detresa respiratorie.
Forma neurologica a bolii, aparuta dupa o incubatie medie de 2-3 zile, consta intr-o paralizie motorie bilaterala si simetrica a musculaturii oculare si faringelui, asociata cu tulburari secretorii severe.

TABLOUL CLINIC
Incubatia este scurta: in medie 12- 36 h, cu extreme: 6 -72 h.
Debutul este marcat de o stare de rau general, astenie, care se accentueaza progresiv, greturi, dureri abdominale, diaree tranzitorie (de scurta durata), caracteristic fiind prezenta constipatiei si a meteorismului. In perioada de invazie apar precoce:
• tulburari de acomodare la lumina), pacientii prezentand subiectiv „vedere neclara de aproape”
• tulburari secretorii buco-faringiene (uscaciunea mucoasei bucale) cu disfagie si sete intensa.
Pentru cazurile clinice clasice
Sunt prezente: cefaleea, stare de astenie extrema si un sindrom neurologic particular care asociaza paralizii flaste (in general bilaterale si simetrice) cu tulburari secretorii.
Se manifesta si sunt constante paraliziile oculare. Ele constau in: persistenta abolirii reflexului fotomotor, piederea reflexului de acomodare, dublarea obiectelor, ptoza palpebrala, strabism.
Afectarea bucofaringiana apare, de obicei, la cateva ore de la debut si se manifesta prin: tulburari de deglutitie, disfagie dureroasa, diminuarea reflexului de voma, disfonie, dizartrie.
Formele severe se insotesc de paralizii ale diferitelor grupe musculare: gat, membre sau ale muschilor respiratori (diafragm, intercostali, abdominali), cu instalarea insuficientei respiratorii acute si care impun asistarea respiratiei.
Paralizia predomina la radacina membrelor afectand indeosebi membrele inferioare; pacientul acuza senzatie accentuata de oboseala.
Alte manifestari ce pot sa apara in cadrul bolii sunt: diminuarea tuturor secretiilor: lacrimale, salivare, nazale, sudorale, digestive. Constipatia este intensa si permanenta, iar disuria poate duce la retentie de urina.
Semnul constant este faptul ca, pacientii isi pastreaza constant starea de constienta si sunt afebrili.

COMPLICATII
Cele mai frecvente sunt consecinta suprainfectiilor bacteriene, aparitia lor fiind favorizata de existenta xerostomiei generale; se pot instala astfel: conjunctivite, stomatite, faringite, parotidite, bronhopneumonii:
Complicatiile respiratorii, impun internarea intr-un serviciu de terapie intensiva, pentru monitorizarea functiilor vitale.

DIAGNOSTIC
Este sugerat de aparitia (intr-un context epidemiologic sugestiv) a unor paralizii de nervi cranieni (mai ales oculare si de deglutitie), instalate pe fond de afebrilitate, constipatie rebela si persistenta, insotite de uscaciune marcata a mucoasei bucale, fara tulburari de constienta.
Confirmarea paraclinica de certitudine a diagnosticului se face prin: • confirmarea implicarii toxinei botulinice si identificarea tipului de toxina (prin proba biologica pe soareci albi). Izolarea bacilului din fecale sau din alimentul incriminat, este mai dificil de obtinut si nu permite identificarea toxinei.

TRATAMENT SI PROFILAXIE
Botulismul este boala cu internare obligatorie si declarare nominala.
Tratament specific
La aparitia primelor semne de boala se fac: spalatura gastrica, clisma, purgatie, pentru evacuarea tubului digestiv de resturile alimentare care ar mai putea contine toxina.
Tratamentul specific consta in administrarea de ser antibotulinic.
Seroterapia se indica in orice moment al bolii, intrucat toxina poate persista in circulatie maxim 30 de zile. Serul se administreaza repetat (in zile diferite), pana la stoparea progresiei simptomatologiei.
Tratament etiologic
Antibioticoterapia nu este indicata in mod uzual, decat in cazul aparitiei suprainfectiilor.

PROFILAXIA
Consta in masuri de educatie sanitara si igiena alimentatiei, vizand prepararea corecta a conservelor casnice si sacrificarea animalelor.

Atentie la canicula!

Vara s-a apropiat cu pasi rapizi si o data cu ea ne-au doborat zilele toride...
Canicula este un fenomen de crestere a temperaturii zilnice cu peste 10 de grade fata de temperatura medie a unei zone si este cauza imbolnavirilor, mortalitatii, in special in regiunile cu umiditate inalta.
Datorita temperaturilor inalte (peste 32 de grade), se produce o crestere corespunzatoare a transpiratiei, care are rol de regulator termic, impiedicand supraincalzirea corpului. Odata cu apa, organismul mai pierde si saruri minerale, vitamine, antrenand astfel multe consecinte negative in desfasurarea proceselor fiziologice (lucrul inimii, tonusul vaselor, muschilor etc.). La fel, se agraveaza maladiile cronice. Toata lumea sufera din cauza caniculei, dar cei mai vulnerabili sunt copiii, persoanele cu ten deschis, varstnicii si bolnavii cronici (cardiacii, obezii si diabeticii). Pentru evitarea unor asemenea neplaceri se recomanda consumarea in medie a doi litri de apa pe zi, care nu vor fi baute prea reci (se elimina inainte de a hidrata organismul). Se mai pot consuma ceaiuri caldute, usor indulcite, cele mai indicate fiind infuziile. In aceasta perioada se interzice consumul de bauturi alcoolice, bere.
In afara de lichide, se vor consuma cat mai multe legume si fructe crude datorita continutuliu in ele de apa, saruri minerale si vitamine, la fel si pentru faptul ca in organism ele cedeaza apa, asigurand lichidul in mod constant si pe termen lung, eliberand prin consum un numar mic de calorii. In plus, va disparea senzatia de sete continua. Alimentatia, in general, trebuie sa fie variata si echilibrata, in ideea de a se consuma numai produse cu valoare calorica mica. Trebuie evitat consumul de grasimi si dulciuri concentrate, cafelei.
Foarte importante sunt si masurile de protectie impotriva razelor soarelui. Se recomanda sa se mearga numai prin zone umbroase si racoroase, in preajma havuzelor, rezervoarelor de apa, cu capul acoperit, imbracaminte de culoare deschisa, subtire, comoda, din panza naturala (de preferinta din in sau bumbac) si aerata, evitandu-se expunerile in intervalul orar 11.00 - 16.00, cand razele soarelui sunt foarte puternice. In acest interval nu se vor face bai de soare (plaja)! Medicii dermatologi avertizeaza ca expunerile necontrolate la soare in miezul zilei, fara ca pielea sa fie acoperita cu crema de plaja, maresc riscul de cancer cutanat. Indiferent de varsta, razele ultraviolete ne pot face rau daca nu stim cum sa ne protejam. Cremele trebuie aplicate din doua in doua ore, deoarece stam intinsi pe prosop, intram in apa si produsele isi pierd din eficacitate. Fara protectie impotriva razelor ultraviolete, pielea imbatrineste, se rideaza, se deshidrateaza, isi pierde din elasticitate, iar vasele de sange devin extrem de vizibile.
O mare atentie trebuie acordata copiilor, care nu trebuie lasati cu capul descoperit, existand riscul atacului de caldura sau insolatie. Nu se recomanda sa fie lasati in interiorul vehicolelor parcate la soare, deplasarea cu ei la distante mari in conditii cand lipsesc in masini climatizatoare.
In interiorul locuintei stati in camerele mai racoroase. Mentineti ferestrele inchise atat timp cat temperatura exterioara este mai mare decat cea din interior, dar deschideti-le noaptea, provocand curenti de aer.Faceti cat mai des dusuri cu apa calduta, hidratati pielea folosind spray-uri.
Atacul de caldura apare brusc (15-20minute), atat la persoane tinere, in conditii de activitate fizica intensa la temperaturi inalte cat si la varstnici, chiar in conditii de repaos. Principalele simptome care apar datorita caniculei sunt febra, dureri de cap, ameteli, batai cardiace accelerate, lesin, greturi, varsaturi, crampe musculare, insomnie, sete accentuata, intensificarea simptomelor existente in cazul unor boli cronie (in special cardiace). Primul lucru care trebuie facut este incetarea oricarui fel de activitate fizica in continuare, odihna intr-un loc racoros si consumarea unei cantitati mari de apa sau sucuri de fructe, supe de legume, care asigura necesarul de saruri minelare, precum si de alimente cu aport mare de potasiu si magneziu: bananele, pepenele galben, mazarea, fasolea si soia. Daca simptomele se agraveaza sau se prelungesc este recomandata adresarea urgenta la medic.
Irina Popov
Medic de familie

Violenta in baza de gen - o problema globala a societatii.

Violenta intrafamiliala isi are originea in structura sociala, in traditii, obiceiuri si mentalitati care subinteleg superioritatea barbatului asupra femeii. Societatile moderne continua sa fie societati patriarhale, ce acorda mai multa importanta muncii efectuate de barbati decat celei efectuate de femei. Inegalitatile dintre femei si barbati se manifesta in legatura cu fragilizarea pozitiei femeiilor pe piata muncii, cu cresterea diferentelor intre castigurile salariale ale femeilor si barbatilor. Feminizarea somajului si violentei impotriva femeilor culmineaza cu violenta in familie fiind forme acute de discriminare. Pe langa cele mentionate mai sus, mai exista o serie de factori agravanti ai manifestarilor violente in familie, cum ar fi mutatiile intervenite la nivelul relatiilor intrafamiliale, aparitia unor puternici factori de deteriorare a raporturilor dintre parteneri – starea de stres, cresterea consumului de alcool, infidelitatea, gelozia etc.; lipsa de programe de promovare a conceptului de parteneriat familial; proliferarea violentei prin mijloace mass-media; atitudinea de indiferenta a opiniei publice fata de comiterea actelor de violenta in familie. Daca problematica violentei domestice a fost initial asociata cu zona mai larga de dezbatere asupra drepturilor omului, mai recent s-a apelat la o noua dimensiune de analiza, violenta domestica fiind abordata din perspective efectelor imediate asupra sanatatii publice.

Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru al familiei impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.

Majoritatea cazurilor de violenta impotriva femeilor se prezinta ca o combinatie de violenta fizica, psihologica si sexuala, sustinuta de o violenta de origine relationala (sociala) si incluzand uneori o violenta economica si morala. Chiar daca toate formele de abuz mentionate mai sus sunt specifice violentei maritale (intre cei doi soti/ parteneri /concubini), ele fac obiectul violentei intrafamiliale si se manifesta deseori la nivelul urmatoarelor subsisteme familiale:

  • violenta indreptata asupra copiilor (abuz asupra copiilor);
  • violenta indreptata asupra membrilor de varsta a III-a ai familiei;
  • violenta indreptata asupra persoanelor cu nevoi speciale, membri ai familiei.

Cauzele aparitiei violentei domestice

Exista anumiti factori de risc ai aparitiei violentei intra-familiale, intalniti foarte frecvent in astfel de situatii:

  • statut educational scazut;
  • status ocupational scazut (lipsa unui loc de munca);
  • dificultati materiale, financiare, venituri reduse;
  • existenta unor abuzuri in copilaria agresorului;
  • martor la violenta in familia de origine;
  • stima de sine scazuta;
  • unele norme religioase;
  • consumul cronic de alcool sau substante nocive (droguri);
  • prezenta copiilor in familie;
  • dependenta materiala a sotiei de sot;
  • toleranta femeii fata de violenta;
  • traditia care favorizeaza pozitia barbatului;
  • insuficienta informare a femeii-victima cu privire la existenta alternativelor si a posibilitatilor de sprijin.

Portrete ale partenerilor violenti:

Exista cateva trasături care sunt definitorii pentru personalitatea agresiva. Acestea trebuiesc recunoscute in vederea interventiilor de reabilitare. Dintre caracteristicile mai importante enumeram:

  • istorie personala cu abuz in copilarie;
  • model parental abuziv;
  • consum de alcool-droguri;
  • nemultumiri la locul de munca;
  • neincredere in sine;
  • temperament violent;
  • gelos /posesiv;
  • crede ca puterea si controlul pot fi obtinute prin violenta;
  • traditionalist si rigid privind rolul barbatului si al femeii;
  • atitudine negativa fata de femeie;
  • dominant si agresiv in conversatie;
  • imaturitate emotionala;
  • atractie pentru arme;
  • instabilitate atitudinala.

Portretul femeii victime:

  • sentimente de izolare și neputinta;
  • diminuarea/ pierderea sentimentului de control;
  • aparitia stresului si a fricii marite fata de agresor;
  • aparitia unor boli psihosomatice (ulcer, migrene);
  • tendinte de suicid;
  • neglijare personala (igiena si nutritia);
  • aparitia /cresterea consumului de alcool/drog.

Copii care cresc in asa familii dezvolta comportamente si o conditie fizica ce-i face usor de recunoscut, prezentand probleme fizice, boli inexplicabile, dezvoltare fizica mai lenta, probleme emotionalesi mentala, probleme scolare etc.

Cu cine puteti discuta?

  • Medicul de familie sau psihologul – pot fi persoanele ce vor conferi ajutor medical sau sprijin psihologic persoanelor maltratate. Analizand gravitatea situatiei create, cunoscand mai bine persoanele si mediul conflictului, vor conferi o informatie utila in ceea ce priveste organele abilitate cu drepturi de a interveni in fiecare caz aparte.
  • Politia – violenta in familie reprezinta un domeniu care este considerat de politie ca fiind o problema foarte grava. Aici veti gasi atat intelegere, sfaturi practice, cat si veti primi un ajutor pentru a merge la o un loc de refugiu.
  • Casa Marioarei" – Centrul de Asistenta psihologica si sociala pentru victimele violentei in familie. Este o usa deschisa pentru aceste victime, ofera servicii de care au nevoie toti cei aflati intr-o astfel de suferinta. Acordandu-le un adapost temporar, asistenta si consiliere psihologica, juridica, suport in medierea relatiilor cu institutiile de stat, sprijin in gasirea unui loc de munca, fac ca aceste victime sa recapete siguranta in propriile lor forte, trecand cu usurinta peste trecutul lor. Sediul refugiului se afla pe adresa str. Soseaua Hancesti 4, telefonul liniei ferbinte 72.58.61
  • Centrul intenational pentru protectia drepturilor femeii „La Strada” acorda asistenta sociala, juridica. Adresa str. 31 August 82, of.14. Tel. 23.49.06

Irina Popov ,medic de familie.

Profilaxia maladiilor diareice acute
Timpul cald creeaza conditii favorabile de dezvoltarea a microbilor patogeni si de raspandire a bolilor diareice acute. Raspandirea BDA in mediul populatiei se realizeaza pe 3 cai – acvatica (cu apa contaminata), alimentara (respectiv cu produse alimentare contaminate, mai frecvent produsele lactate, carnea si produsele din carne, pestele, ouale, legumele, fructele), habituala (prin intermediul obiectelor de uz casnic contaminate). Combaterea si profilaxia maladiilor infectioase se pot realiza printr-o serie de masuri cunoscute de majoritatea populatiei, cum ar fi:
  1. Prelucrarea termica a produselor alimentare pina la asigurarea unei temperaturi de 70 grade C si mai mult pentru orice parte a produsului.
  2. Consumarea bucatelor indata dupa preparare.
  3. Pastrarea produselor alimentare la rece (temperatura mai jos de +6 grade C).Nu se admite pastrarea indelungata a hranii pentru copii de virsta frageda (pina la 3 ani ) – ea trebuie sa fie proaspata si consumata imediat dupa preparare.
  4. Excluderea contactului direct si indirect al bucatelor preparate cu produsele alimentare crude prin intermediul veselei.
  5. Folosirea apei potabile necontaminate (o metoda eficace de dezinfectare a apei este fierberea timp de 1-3 minute) si pastrarea ei in vase inchise nu mai mult de 24 ore.
  6. Spalarea pe miini cu sapun inainte si dupa masa, dupa tualeta etc.
  7. Mentinerea in ordine a localitatilor, surselor de apa potabila, a locuintelor etc.
Buletinul sanitaro-epidemiologic al SSES al RM Serviciului Sanitar Epidemiologic de Stat al Republicii Moldova





Tabagismul – problema de sanatate globala
  • Fumatul este cunoscut de acum 300 de ani dar a inceput sa se raspandeasca dupa cel de-al doilea razboi mondial in toate tarile lumii.
  • Cresterea se manifesta indeosebi in tarile in curs de dezvoltare, in timp ce in statele avansate se mentine actuala tendinta de scadere a fumatului, guvernele ducand o lupa apriga pentru reducerea numarului de fumatori in paralel cu campaniile menite a face oamenii sa constientizeze pericolele pentru sanatate.
Costul la tigari

Tara Costul (euro) 1 pachet Fumatori %
Franta 7 36
Norvegia 6,6-8,3 29
Marea Britanie 6,6-8,3 27
Suedia 4,25  
Germania 2,75-3,2  
Italia 2-5  
Spania 1,8-2,6  
Grecia 1,1-2,7  
Cehia 1,1-1,7  
Polonia 1,5-1,7  
Turcia 0,6  
Rusia 0,5-2  

O puternica arma in mina autoritarilor este scumpirea tigarilor, masura care duce doar la descurajarea fumatorilor, si la mai multi bani in buget. Spre exemplu, in Franta, tigarile s-au scumpit cu 8-10%, aceasta fiind cea de-a treia majorare de preturi in decurs de un an. Fumatorii francezi sunt obligati acum sa scoata din buzunar 7 euro pentru un pachet de tigari, asemenea fratilor lor dependenti de tutun din Norvegia si Marea Britanie, tari in care preturile variaza intre 6,6 si 8,3 euro. In ciuda acestor preturi, 29% din norvegieni si 27% din britanici continua sa fumeze, in timp ce, in Franta, inainte de ultima scumpire, proportia de fumatori este de 36% din totalul populatiei.
In Suedia, singura tara care a indeplinit obiectivul fixat de Organizatia Mondiala a Sanatatii privind reducerea proportiei de fumatori sub 20%, un pachet de tigari costa 4,25 euro.
In Germania, un pachet cu 19 tigarete costa intre 2,75 si 3,2 euro. Cel mai ieftin pachet de tigari costa in Italia - 2 euro, cel mai scump fiind 5 euro, in timp ce in Spania preturile variaza intre 1,8 si 2,6 euro.
Printre tarile europene unde tigarile sint mai ieftine figureaza Grecia (1,7-2,7 euro), Cehia (1,1-1,7 euro) si Polonia (0,7 -1,5 euro). In Turcia, tara unde 60% din barbati si 20% din femei fumeaza, tigarile cele mai ieftine costa 0,66 euro. O situatie similara se inregistreaza in Rusia, unde aproximativ jumatate din populatie este dependenta de tutun, iar cele mai ieftine tigari costa 0,5 euro, marcile de lux fiind vindute la circa 2 euro pachetul.
  • Potrivit raportului FAO (Organizatia Natiunilor Unite pentru alimentatie si agricultura) in 2010 se va ajunge la o productie de 7,1 milioane de tone de frunze de tutun, comparativ cu 5,9 milioane de tone in 1999. Se estimeaza ca pe ansamblu, in 2010, numarul de fumatori va ajunge la 1,3 miliarde de oameni, fata de 1,1 miliarde la ora actuala.
  • Din aceasta productie-record, cea mai mare parte va lua drumul tarilor in curs de dezvoltare, unde consumul va ajunge in 2010 la 5,09 milioane de tone, fata de 4,2 milioane de tone in 1999.
  • Cel mai mare numar de fumatori sunt in China, circa 320 de milioane, aceasta tara fiind si in topul marilor producatori de tutun.
  • Pe lista celor 100 de tari unde se cultiva tutun, pe primele locuri, alaturi de China, mai figureaza India, Brazilia, SUA, Turcia, Zimbabwe si Malawi, a caror productie reprezinta 80 la suta din totalul global.
Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii in lume fumeaza mai mult de 1/2 din numarul barbatilor si mai mult de 1/2 din numarul femeilor.
  • Anual, tabagismul provoaca decesul a 3,5 mln oameni, ceea ce inseamna circa 10000 decese pe zi
  • In baza tendintelor actuale, Organizatia Mondiala a Sanatatii afirma ca in anii 2020 – 2030 vor fi inregistrate pana la 10 mln decese anual
In Republica Moldova situatia la capitolul consumul de tutun este extrem de tensionata. Conform unor statistici, in Republica Moldova 75 la suta din populatie fumeaza.
Analiza unui studiu sociologic privind promovarea modului sanatos de viata realizat in anul 2002 in trei judete (Edinet, Orhei si Cahul) si doua municipii (Balti si Chisinau) a aratat:

Indici Barbati Femei
Total fumeaza 46,2% 6,2%
Prefera tigari cu filtru 77,3% 84,6%
Fumeaza tigari fara filtru 21% 11,9%
Sunt indiferenti la aceste criterii 11,7% 3,5%
Consuma zilnic pana la 10 tigarete 50,4% 66,8%
Consuma zilnic 11-20 tigarete 41,5% 32,1%
peste 20 tigarete 8,1% 1,1%

Conform datelor finale ale studiului, in teritoriile administrative sus-mentionate fumeaza 26,2 % populatie.
Fumul de tigara contine 4000 de substante nocive, 40 din ele sunt cancerigene. Cele mai important – periculoase sunt:
  • Nicotina - este cel mai toxic agent activ al tutunului, o otrava foarte puternica, o doza de 5mg de nicotina fiind suficienta pentru a omori un caine in cateva clipe prin paralizia nervilor motori iar una de 60mg este la fel de periculoasa pentru om
  • Gudronul - o substanta lichida de culoare moro care se formeaza si se condenseaza in momentul cand se aprinde tigara O persoana care fumeaza timp de un an un pachet de tigri pe zi va avea un litru de gudron depozitat in plamani
  • Oxidul de carbon (CO)– un gaz produs in momentul aprinderii tigarii, fiind inhalat afecteaza functia normala a inimii, inrosind arterele. Aproximativ 15% din sangele fumatorului contine oxid de carbon in loc de oxigen.
  • Altele: Acetona; Amoniac; Butan (gaz combustibil), DDT (insecticid), Cianid hidrogenat; Plumb; Metanol (combustibil pentru rachete); Poloniul - 210 (element chimic radioactiva); Radon (gaz radioactiv).
In zona de ardere a unei tigari - temperatura este in jur de 884°c.
La cateva secunde dupa primul fum substantele cancerigene intra in plamani, iar dupa cateva minute ritmul inimii si tensiunea arteriala cresc, laringele si ochii se irita, si oxidul de carbon (CO) intra in sange.
Fumatul modifica comportamentul implicand factori fiziologici, psihologici si sociali.
Studiile au arata ca fumatul determina dependenta fiziologica de nicotina, exacerband pofta de a fuma dupa incercarea de abandonare a fumatului. Reducerea concentratiei plasmatice a nicotinei imediat dupa intreruperea fumatului si sta la baza manifestarilor ce apar: durere de cap, iritabilitate, greata, labilitate emotionala. Diminuarea acestor manifestai se poate face prin folosirea gumei cu nicotina sau a plasturilor cu nicotina. Fumatul de obicei minimalizeaza emotiile negative, durerea, frica, furia. Obiceiul fumatului poate avea efecte sociologice adanci, cum ar fi preluarea obiceiului de la parinti si prieteni.

Efectele fumatului
  • Cancerul - cancer pulmonar apare in 80% din cazurile la fumatori.
    Cancerul buzelor, limbii, laringelui si esofagului apare deasemenea mult mai des la fumatori
  • Cei casatorii cu o persoana fumatoare, sunt de 4 ori mai predispusi sa moara de cancer pulmonar, datorita fumatului pasiv
  • Copiii nascuti de la parinti fumatori, sunt mai predispusi sa faca pneumonie sau bronsita in primul an de viata
  • Relatia dintre fumat si boala de inima a fost intens studiata. Fumatul este un factor de risc sigur pentru dezvoltarea cardiopatiei ischemice si a infarctului de miocard, cat si in amplificarea riscului de moarte si recurenta a infarctului miocardic. La supravietuitorii unui infarct miocardic care mai continua sa fumeze, rata recurentei este de 2 ori mai crescuta decat la pacientii ce au renuntat la fumat.

Riscul aparitiei unui alt eveniment cardiac scade progresiv dupa oprirea fumatului.
  • Riscul de a avea un atac de inima este de 250 de ori mai mare la fumatori
  • Ritmul inimii la fumatori este in medie cu 10-20 de batai pe minut mai rapid decat la nefumatori, ceea ce inseamna ca in cursul unui an, inima unui fumator bate de 5 sau 10 milioane ori mai mult, decat inima unui nefumator
  • Altereaza profilului lipidic. Fumatorii - mai mult de 25 tigari pe zi- au nivele crescute de LDL- colesterol, trigliceride si scazut nivelul de HDL- colesterol
  • Modifica tensiunea arteriala. Fumatul este asociat cu cresterea valorilor tensionale. De asemenea, fumatul poate altera raspunsul la tratamentul antihipertensiv.
  • Creste coagulabilitatea sangelui prin stimularea functiei trombocitelor si mai ales prin cresterea nivelului plasmatic al fibrinogenului. Interesant este faptul ca odata cu intreruperea fumatului se normalizeaza progresiv si nivelul fibrinogenului.
  • Afecteaza functia endoteliului prin diminuare capacitatii acestuia de a secreta anumite substante protectoare ( ex. prostaciclina).
  • Creste tonusului din arterele coronare, potentand fenomenul ischemic coronarian care este de 2 ori mai frecvent comparativ cu nefumatorii.
  • Studiile au demonstrat ca si tigarile ce contin nicotina in cantitate mai mica sunt aproape la fel de nocive.
  • Fumatul cauzeaza o respiratie neplacuta, ingalbeneste dantura, ingrasa parul, imbacseste hainele, lasa pete galbene pe degete si buze, grabeste aparitia ridurilor, scade rezistenta la raceala si gripa.
  • Fumatorii sunt de 2,5 ori mai supusi infectiilor respiratorii
  • Ulcerele digestive sunt mai dese la fumatori si sunt mai greu de tratat decat la nefumatori.
  • Fiecare tigara fumata scurteaza viata cu 14 minute si jumatate
  • Fumatul duce la impotenta
  • Femeile care fumeaza tind sa aiba copii mai mici, ceea ce constituie o cauza majora a mortalitatii infantile
  • Intr-un studiu publicat in American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine s-a semnalat faptul ca probabilitatea de a face astm este mai mare la copiii expusi, in cursul vietii intrauterine, la fumatul matern decat in cazul celor expusi numai dupa nastere la fumul de tigara din mediul ambiant.
  • O tigara arde in medie 12 minute, timp in care polueaza mediul inconjurator, obligandu-I pe cei din jur sa "fumeze" pasiv
  • Fumul secundar are concentratii mai mari de compusi nocivi decat fumul principal. De 3 ori mai multa benzpirena (un compus banuit a fi cancerigen),de 2 ori mai mult gudron si nicotina, de 5 ori mai mult oxid de carbon si de 50 ori mai mult amoniac.
  • Fumatul pasiv consta in inhalarea fumului de tigara din jur. Fumul de tigara al fumatorilor viciaza mediul inconjurator. Doar 15 % din fumul de tigara este inhalat de cel care fumeaza, restul de 85% il poti inhala chiar tu!
  • Fumatul pasiv creste riscul de deces prin boli cardiace cu 30%
  • Creste riscul de cancer pulmonar si provoaca circa 40.000 de decese / an in S.U.A.
  • Agraveaza astmul alergic si alergia respiratorie
  • Fumatul este un pericol major pentru sanatatea tuturor, dar mai ales a copiilor. Plamanii copiilor sunt mai mici, respiratiei este mai frecventa si cantitatea de toxine inhalate raportat la kilogram de masa este mai mare decat in aceiasi perioada de timp pentru maturi
  • Cercetarile efectuate pe influenta fumatului pasiv asupra copiilor sanatoti a demonstrat urmatoarele:
    • A crescut frecventa bolilor respiratorii acute, bronsitelor, pneumoniilor, otitelor
    • Provoaca dezvoltarea astmului bronsic la copii
    • Creste riscul de a face sindrom de moarte subita la sugari
    • Copii au un dezvoltat simt al imitatiei si prin comportamentul nostru, al adultilor, prin reclame ingenios realizate sau prin comportamentul eroilor pot cadea victima acestui daunator obicei.
Romanita – simbolul luptei cu tuberculoza din 1912..
Agentul patogen al tuberculozei a existat pe pamint cu mult inainte de aparitia omului. Cercetatorii au descoperit semne ale acestei afectiuni la scheletele oamenilor care au trait in perioada timpurie a epocii pietrei - cu aproximativ 5.000 de ani inainte de era noastra. Printre cele zece mumii egiptene, datate de arheologi in secolul al XXVII-lea i.Hr., la patru s-a descoperit tuberculoza coloanei vertebrale. Senzatia stiintifica a venit cu anul 1882 prin anuntul bacteriologului german Robert Koch la o sedinta a Asociatiei de fiziologie din Berlin unde le-a vorbit colegilor despre descoperirea agentului patogen al tuberculozei.
Intr-un fel sau altul fiecare dintre noi se intilneste inevitabil in timpul vietii cu bacilul tuberculozei. Fiecare organism reactioneaza insa in mod diferit - unii se imbolnavesc, altii se opun activ infectiei, iar o a treia categorie nici macar nu observa agresorul. Totul depinde de rezervele noastre interne, de sistemul imunitar si de capacitatea de a se opune agentului patogen al bolii. Un organism sanatos isi formeaza citeva linii de aparare fiziologica si doar patrunderea agentului patogen al tuberculozei in organism nu inseamna inceputul bolii. Insa in cazul unor atacuri repetate ale bacililor patogeni sau in cazul unui sistem imunitar slabit, microbacteriile distrug liniile de aparare si patrund in circuitul sangelui. S-a constatat ca dintre subiectii infectati, cea mai mare parte, 80-90 % nu se vor imbolnavi niciodata de tuberculoza si numai 10-20% vor face boala, si anume cei la care mecanismele de aparare antiinfectioasa sunt serios compromise. Toate aceste caracteristici, alaturi de conditionarea socio-economica, fac din tuberculoza o boala care trebuie studiata din doua puncte de vedere la fel de importante: epidemiologic si individual.
OMS, impreuna cu institutiile publice din intreaga lume a declansat a ampla campanie de lupta sub sloganul: "Prin tratament m-am vindecat de tuberculoza. Numai asa te vindeci si tu!" impotriva acestei "maladii a saraciei si mizeriei", declarand tuberculoza "urgenta mondiala".
Din datele epidemiologice prezentate de catre Biroul pentru Controlul Tuberculozei in Balcani al OMS se cunoaste ca tuberculoza inca mai face ravagii in estul Europei, estimandu-se, in ciuda tuturor eforturilor depuse, cresterea incidentei pana la 10 milioane de cazuri noi pe an in 2020. La ora actuala in lume se inregistreaza aproximativ opt milioane de cazuri anual si doua milioane de decese, in ciuda faptului ca tratamentul bolii este eficient in 95% din situatii. Se asteapta ca in primul deceniu al Secolului XXI pe Planeta noastra sa se inregistreze 90 milioane de noi imbolnaviri si peste 30 milioane de decese datorate tuberculozei.
Pe plan mondial, pentru controlul TBC, OMS recomanda strategia DOTS (tratament sub directa observatie), ce combina urmatoarele elemente:
  • Program National de Control al TBC
  • detectarea cazurilor de tuberculoza prin examenul microscopic al sputei suspectilor
  • chimioterapie standardizata de scurta durata, sub directa observare a tuturor cazurilor cu bacilul Koch evidentiat la examenul microscopic al sputei
  • asigurarea unui sistem de monitorizare prin inregistrarea pacientilor
  • urmarirea si evaluarea lor printr-un program adecvat de supraveghere
Tuberculoza afecteaza preponderent populatia adulta si determina direct si indirect serioase consecinte sociale. Ea constituie una din problemele prioritare de sanatate publica si obiectivul major al Programului National de Tuberculoza i-l constituie oprirea cat mai rapida a raspandirii infectiei si maladiei printre populatie, iar aceasta presupune diagnosticarea cat mai prompta a TBC la o persoana simptomatica si tratarea sa pana la vindecare. Totodata, conditionarea economico-sociala face din maladie un adevarat barometru al nivelului de trai al populatiei. Tuberculoza se intalneste mai frecvent la persoanele subalimentate, cele care locuiesc in locuinte insalubre si supraaglomerate, la navetisti, emigranti si este mai frecventa in mediul rural decat urban. De asemenea se remarca ca persoanele care au suferit diferite traume psihice, stresuri se supun mai greu mijloacelor de depistare, profilactice si de tratament.
Ziua Mondiala a Diabetului .
Ziua Mondiala a Diabetului se marcheaza in intreaga lume pe data de 14 noiembrie, incepind cu 1991, fiind declarata de Federatia Internationala de Diabet si Organizatia Mondiala a Sanatatii. Aceast[ federatie intruneste societati a Endocrinologilor din 140 state si desfasoara activitati in toate tarile lumii.

Diabetul zaharat in Republica Moldova, ca maladie neinfectioasa, continua sa fie o problema prioritara de sanatate publica. In prezent la evidenta se afla peste 43 578 persoane cu diabet zaharat. Este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizata prin complicatii ce se dezvolta in timp si afecteaza ochii, rinichii, sistemul nervos, cordul si vasele de singe.

Aflati in fata unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului in familie precum si de kilogramele in plus exsitente, la unii dintre noi poate aparea intrebarea: pot sa am diabet ?

E posibil sa fiti diabetic daca aveti urmatoarele simptome:
- Urinari frecvente
- Aveti senzatie acuta de foame
- Aveti vedere incetosata
- Prezentati tulburari sexuale
- Aveti senzatie de amortire a picioarelor

Cind creste nivelul zaharului in sange apar complicatii pe termen lung de tipul:
- afectiuni ale sistemului nervos
- afectiuni ale rinichilor
- afectiuni ale ochilor
- afectiuni cardiovasculare
- infectii

Care sunt cauzele nivelului crescut de zahar in sange in cazul diabetului:
• factorii de stress
• starea de boala
• administrarea naedecvata a medicamentelor impotriva diabetului
• neglijarea sfatului medicului

Cum poate o persoana bolnava de diabet sa micsoreze riscurile complicatiilor
Poate fi diminuat prin controlarea adecvata a nivelului zaharului in sange si mentinerea unui mod sanatos de viata.
Un diabetic ar trebui sa urmeze 4 reguli pentru a duce o viata sanatoasa si normala:
• regim corespunzator
• exercitii fizice
• monotorizarea nivelului de zahar in sange
• medicatia adecvata la necesitate

Sfaturi pentru diabetici:


1. Sa aveti intotdeauna asupra dumneavoastra un act de indentitate care sa specifice faptul ca sunteti diabetic
2. Sa aveti intotdeauna cu dumneavoastra zahar sau ciocalata
3. Sa luati medicamentele prescrise in mod regulat si sa evitati automedicatia
4. Taiati-va in mod regulat unghiile de la maini si picioare
5. Nu neglijati ranile sau taieturile mici care se vindeca greu
6. Urmati sfatul medicului pentru ca acesta este singura persoana, in afara de dumneavoastra, care poate intelege necesitatea controlului nivelului de zahar in sange
7. Ramaneti activi, nu permiteti bolii sa va controleze ci invatati cum sa o controlati dumneavoastra.


Nu uitati maxima: este mai bine sa previi decit sa tratezi.

Angela Tomacinschii ,medic de familie.
CE AR TREBUI SA STIM DESPRE ULCER ?
Ce este ulcerul ?
Ulcerul reprezintă deteriorarea suprafeței mucoasei tractului digestiv. Majoritatea ulcerelor sunt localizate în duoden. Duodenul reprezintă prima porțiune a intestinului subțire. Aceste ulcere sunt denumite ulcere duodenale. Ulcerele localizate în stomac se numesc ulcere gastrice. Iar cele localizate în esofag - ulcere esofagiene.
Ce cauzează apariția unui ulcer?
Un tip de bacterii denumite Helicobacter pylori (H. pylori) cauzează majoritatea ulcerelor. Acidul și alte sucuri produse în stomac pot contribui la formarea ulcerelor prin provocarea de arsuri ale mucoasei tractului digestiv. Aceasta se poate întâmpla atunci când se produce mai mult suc gastric sau dacă mucoasa tractului digestiv este deteriorată prealabil. Stresul fizic și psihic sporesc șansele de apariție ale ulcerelor. Medicamentele antiinflamatorii pot cauza apariția ulcerelor. Cu toate ca majoritatea oamenilor pot urma aceste medicamente fără a avea complicații, administrarea de lungă durată a lor poate deteriora mucoasa și cauza formarea de ulcere. Medicamentele antiinflamatoare includ aspirina, ibuprofen, naproxen, diclofenac și alte medicamente pentru tratamentul artritei.
Care sunt simptomele unui ulcer?
Unele ulcere pot apărea fără să dea semne de alarmă. Altele se remarcă prin semne de dispepsie care pot fi întâlnite și în cazul altor afecțiuni cu localizare la nivelul tractului digestiv. Ulcerul este o afecțiune cronică cu acutizări periodice (toamna, primăvara - ulcerul duodenal; vara, iarna – ulcerul gastric). În perioada de acutizare sunt foarte frecvent prezente durerile în epigastru, grețurile, vărsăturile, balonările, eructațiile, tulburări de apetit, scădere în greutate. Durerea poate avea caracter de foame dureroasă, senzație de arsură sau roadere. De obicei, durerea apare înainte de masă și prezintă foamea dureroasă, care se calmează după alimentație pentru o perioadă de timp.
Cum poate medicul dumneavoastră stabili că aveți ulcer?
Medicul dumneavoastră va pune întrebări despre simptomele care le aveți și poate sa vă indice careva remedii medicamentoase până a indica careva teste. După o săptămână de tratament administrat starea se îmbunătățește și s-ar putea sa nu aveți nevoie de careva teste speciale.
Dacă starea nu se ameliorează, medicul dumneavoastră ar putea indica o endoscopie sau radiografie specială pentru studiul tractului digestiv. În timpul endoscopiei este examinată mucoasa tractului digestiv printr-un tub special. S-ar putea prelua o mostra de mucoasă (biopsie) pentru a testa prezența H. Pylori. Testul de respirație și sânge sunt folosite de asemenea pentru a depista H. Pylori.
Cum se tratează ulcerul?
O metodă de a trata ulcerul este eradicarea bacteriei H. Pylori. Scopul tratamentului ar mai fi scăderea nivelului de acid produs de stomac, neutralizând acidul și protejând zona afectată, astfel ca aceasta să poată să se vindece. Este foarte important să se abandoneze fumatul, sisteze consumul de alimente iritante, alcool, medicamente antiinflamtorii care dăunează și deteriorează mucoasa tractului digestiv.
Ce înseamnă terapia triplă?
Terapia tripla este tratamentul de eliminare a H. Pylori. Ea reprezintă combinarea a două antibiotice și un preparat care micșorează secreția de suc gastric sau protejează mucoasa gastrică. Două tipuri de medicamente (H2 blocatorii și inhibitorii pompei de protoni) reduc cantitatea de suc gastric produs, astfel încât vă veți simți mai bine în 3 zile. Antacidele neutralizează acidul produs în stomac. Medicamentul sucralfat acoperă ulcerul și îl protejează de acțiunea acidului astfel încât acesta poate sa se vindece.
Ce perioadă de timp va fi nevoie pentru administrarea medicamentelor?
Tratamentul de eradicare H. Pylori durează cam 10-14 zile, dar medicul dumneavoastră ar putea sa va prescrie medicamente de micșorare a secreției de suc gastric până la 8 săptămâni. Majoritatea ulcerelor se vindecă în acest timp. Dacă semnele reapar după întreruperea tratamentului medicul dumneavoastră ar putea să vă prescrie un alt medicament sau sa vă indice administrarea unei doze mai mici a aceluiași medicament pentru a preveni reacutizarea ulcerului.
Sfaturi pentru vindecarea ulcerului
  • Nu fumați.
  • Evitați administrarea medicamentelor antiinflamatorii ca aspirina, ibuprofena fără recomandarea medicului.
  • Evitați cofeina și alcoolul (sau le consumați numai în cantități mici și pe stomacul plin).
  • Evitați bucatele picante dacă ele va provoacă arsuri.
Afectează alimentele care le consumăm ulcerul?
S-ar putea. Dar nu este valabil pentru fiecare persoană. Unele alimente sau băuturi ar putea agrava durerea. Acestea sunt cafeaua, ceaiul, ciocolata, cărnurile afumate, alcoolul, piperul negru, ardeiul iute, muștarul. Dacă ele vă deranjează ar fi bine să le evitați.Vă sfătuim să mențineți o dietă balanțată. Cel mai potrivit este la durere să va alimentați în porții mici și mese frecvente.
Este ulcerul o problemă serioasă?
De obicei, nu. Dar uneori ulcerele pot duce la alte probleme suficient de serioase. Acestea sunt: hemoragii, perforații (ulcerul pătrunde prin peretele stomacului sau duodenului) sau obstrucții (tractul digestiv este blocat și alimentele ingerate nu pot avansa în intestin).Dacă aveți unele semne din următoarele, cereți ajutor imediat.

Semne de alarmă!

  • Vărsături cu sânge
  • Vomă cu alimente consumate ore sau zile în ajun
  • Transpirații reci, lipicioase
  • Slăbiciuni sau amețeli deosebite
  • Sânge în scaun (sângele face ca scaunul să fie de culoare neagră)
  • Greață continuă sau vomă repetată
  • Durere bruscă, violentă
  • Pierdere în greutate
  • Durerea nu se calmează la administrarea de medicamente
  • Durerea iradiază în spate.
Cum poate fi prevenită reacutizarea unui ulcer?
Este foarte important să consultați medicul de familie pentru un control medical periodic. O supraveghere medicală calificată cu indicația investigațiilor potrivite, evaluarea rezultatelor obținute, consultarea specialistului de profil vă vor ajuta sa adaptați tratamentul la modificările apărute și să preveniți complicațiile. Indicarea la timp a unui tratament preventiv medicamentos, respectarea regimului corect dietic, evitarea factorilor agresivi fizici și psihici va vor ajuta să preveniți acutizarea ulcerului și dezvoltarea complicațiilor.
Ludmila Bălteanu, medic de familie,asistent universitar,catedra medicina de familie.
Ce sunt alergenii și cum ei acționează asupra noastră
Statisticile naționale pun în evidență pe parcursul ultimilor decenii incidența înaltă a morbidității prin maladii alergice. Predispunerea ereditară, stresul psihic, dereglări endocrine, alimentația nerațională, dispunerea îndelungată la unele substanțe alergice, starea ecologică deplorabilă - sunt niște factori ce fac datele evidente. În mecanismul de producere a reacțiilor alergice acești factori pot acționa de sinestătător sau se pot completa unul pe altul. Așa termeni medicali ca astmul bronșic, rinita alergică, dermatita atopică - sunt cunoscuți populației impunându-și actualitatea prin frecvența înaltă.
Cele mai vulnerabile sunt persoanele cu, așa numiții, determinanți genetici (boli alergice la părinți sau rude apropiate). În așa familii profilaxia bolilor alergice se face până la nașterea copilului: dieta balansată a mamei și limitarea produselor alimentare cu proprietăți alergice, cum ar fi: cafeaua, nucile, mierea de albini, citruși, carnea de pește etc.; restricția, cât de posibilă, a medicamentelor pe parcursul gravidității; excluderea inițială a alergenilor profesionali de la locul de muncă a gravidei. După nașterea copilului dieta hipoalergică se menține pe tot parcursul lactației. Medicii de familie, alergologii - de altfel - trebuie "să fie cu ochii" pe copiii născuți de la parinți alergici, insistând asupra importanței alimentării la sân peste 4 luni de la naștere dar, mai ales, să nu treaca indiferenți pe langa frecventele răceli ale acestor copii sau, din contra, să nu apeleze nemotivat la cure prelungite cu antibiotice fără un consult medical.
Reacțiile alergice pot fi influiențate sau exacerbate de așa factori exogeni (externi) ca: polenul plantelor, praful de casă, mucegaiuri, dejecții de păsări sau animale, gândaci de bucătărie, medicamente, conservanți, detergenți, fumul de țigară, poluanți atmosferici chimici etc. Acțiunea îndelungată, sistematică a acestor factori vor face cronicizarea bolilor alergice cu un pronostic mai puțin favorabil. Copiii cu unul dintre parinți fumători sunt mai predispuși să facă alergii sau afecțiuni respiratorii decât copiii nefumatorilor. Dacă aveți afecțiuni cronice cum ar fi: astmul bronsic, bronsita cronică obstructivă sau alte boli alergice fumatul pasiv poate înrăutăți evoluția bolii. În case nu se recomandă de a avea câini, pisici, păsări etc. Lingeria de pat din articole naturale (pene, lână) nu va fi folosită de pacient.
Nu mai puțin importanți sunt un șir de factori endogeni (interni), cum ar fi diferite patologii cronice a căilor respiratorii superioare (adenoizi, amigdalite, faringite netratate), patologii ale tractului gastrointestinal (disbacterioză intestinală, dereglări de digestie, erori alimentare), a sistemului endocrin - în deosebi patologia glandei tiroide, a sistemului nervos central (nervozitate, depresie). Un tratament adecvat și la timp va face să scadă mult riscul bolilor alergice.
   
 
Dacă sunteți sortit să faceți reacții alergice sub diferite forme de boală, ar fi cazul să respectați indicațiile profilactice privind excluderea factorului alergizant cunoscut, la indicația medicului să urmați remedii medicamentoase hipoalergice cu scop de tratament sau profilaxie. Spre exemplu, profilaxia alergiei la polenul de flori (de primăvară) se face cu anumite remedii medicamentoase administrate cu 1-2 luni până la înflorire și pe tot parcursul sezonului, ceea ce scade mult acutizare procesului.
Important este stabilirea unui contact permanent a pacientului sau rudelor lui cu medicul, ceea ce va face ca pacientul să poată deosebi factorii alergizanți, după posibilități să-i omită sau să nu contacteze cu ei, să fie apreciată la moment starea generală și necesitatea de a consulta medicul.
Respectarea indicațiilor medicului va spori mult calitatea vieții unui pacient alergic!
Irina Popov, medic de familie, secundar clinic.
   
Copyright © 2003 CUAMP E-mail: cuamp@usmf.md